ARGUMENT ANTROPOLOGIC LA KUGETARE

                   Cea mai veche stare a minții omenești este cuvântul.Limba este ograda spațiului holografic înscris geografic în vorbe. Într-o enclavă lumească a probării EU-lui MYN prin românitatea sa, s-a urmărit vileagul: mai întâi, ce era de probat pe împuternicirea cursului unei unde, GOND pentru GÂND, și s-a trecut apoi la citirea urmașului învlăguit în MUGET pentru urmașul însuflețit în KUGET, o imensă acumulare de luare în posesie a locului legător fix în cadru după continentele KU de urmaș însuflețit și MU de urmaș întrupat.

                    Ceea ce numim astăzi istorie și cultură românescă a început în urmă cu 14.000 de ani. Traco-geto-dacii ca strămoși în strai de angă tracia, aveau Kagyo-Magya ca știință despre suflet și trup, adică un trecut strălucit prin activitatea în melegarul carpatic a înțeleptului atlant Rama și a discipolilor săi, ramaniții. După catastrofa atlantidă și destrămarea epocii zeilor, zeii din Atlantida s-au împărțit în trei ramuri – o ramură, Teotihuakano, a rămas în spaţiul Americii de astăzi, fiind separată prin Oceanul Atlantic – locul unde fusese Atlantida – de restul lumii, o altă ramură, care îşi construise un arhipelag artificial considerată aristocrates, de la luarea în stăpânire a harurilor prin apartenenţa la Creaţie, adică un dublu Dumnezeu, denumită Deotijuakano, și ramura constituită din consiliul de împăcare din împărăția atlantă condus de Rama cel înțelept. Strălucitul Rama, fiul atlantului Ramtha, împreună cu discipolii săi și fiica sa Zalmaxi, au cutreierat Europa până în Carpați, patul carpilor, unde au fost alimăniți de populația abioilor, o populație de oameni viguroși care trăiau pe aceste meleaguri încă de pe timpul Atlantidei. Rama a considerat abioii ca populație de regenerare și a propus o lucrare de probare a principalului instrument care a căzut în Atlantida, kuvântul. Astfel, de la 11.393 pe acest pământ se începe opera de probare care este în sine istoria poporului român. (Adaptat după Albu Grigore Gral, 2015)

Gabriela Braniște

Membru Fondator al Institutului Marc Henry