PSIHOLOGIA DE ASTĂZI ARE RĂDĂCINI ÎN MALLEUS MALEFICARUM
Ne tratăm emoțiile dar nu înțelegem care sunt bazele structural-conceptuale pe care s-a construit psihanaliza.
Consecințele tratatului care a ucis femeia, tratatul Ciocanul Vrăjitoarealor, au fost de natură juridică, socială, teologică, psihologică, educativă cât și de independență materială. Malleus Maleficarum este al doilea program impregnat în subconștientul uman care denaturează conceptul de femeie până la expresia diavolului. Potrivit Malleus Maleficarum femeia este reprezentarea răului atât din punct de vedere biologic cât și din punct de vedere spiritual. Reverberațiile tratatului Malleus Maleficarum s-au estompat în timpul social evolutiv din perspectiva în care femeile necăsătorite nu mai sunt astăzi arse pe rug, torturate sau ucise așa cum se întâmpla la 1500. Vreme de 100 de ani Tratatul Malleus Maleficarum a servit drept manual procedural standard pentru judecători și inchizitori, oferind instrucțiuni pentru identificarea, interogarea, torturarea, condamnarea și uciderea a 80 000 de femei în Europa în numele suprem al doctrinei creștine.
Moașele, vindecătoarele și femeile independente au devenit ținte principale, cunoștințele lor despre plante și reproducere fiind interpretate ca practici diabolice. Ideologia tratatului redijat de inchizitorul Kramer a creat stereotipul modern al vrăjitoarei, legat indisolubil de genul feminin, o percepție care a dominat cultura europeană până în momentul în care a fost preluată de educația psihologică și psihanaliză. La nivel psihologic, Malleus Maleficarum nu a fost un tratat exclusiv juridic, ci un motor de transformare a mentalității colective, generând traume profunde și o reconfigurare a modului în care individul se raporta la sexul feminin și la propria realitate.
Tratatul a oferit un cadru teoretic pentru panică morală, transformând suspiciunile vagi și superstițiile izvorâte din lipsa educației în certitudini diabolice. Cetățenii obișnuiți au fost încurajați să caute „semne” ale răului la femei ceea ce a condus la o stare de hiper-vigilență și neîncredere cronică în interiorul comunităților. Fenomenul a funcționat ca o formă de isterie în masă, unde frica de necunoscut ca boli sau dezastre naturale, era proiectată asupra femeilor pentru a oferi un sentiment fals de control asupra mediului.
Internalizarea vinei s-a constituit într-un mecanism prin care femeia a început să creadă că este păcătoasă, conformându-se forțat proiecțiilor psihologice ale inchizitorilor pentru a încerca o reabilitare imposibilă. Fenomenul s-a extins în psihanalize și psihologii. Din punct de vedere psihanalitic, vânătoarea de vrăjitoare alimentată de Inchiziție a reprezentat un exercițiu masiv de proiecție. Astfel, eșecurile personale ale bărbatului ca impotența sau fenomenele naturale ca pierderea recoltei și moartea animalelor, nu mai erau văzute ca evenimente naturale, ci ca atacuri psihologice externe coordonate de vrăjitoare. Demonizarea victimei le permitea agresorilor să-și suspende empatia și să-și justifice sadismul sub masca datoriei religioase. Torturarea, condamnarea și uciderea femeielor devenise în epocă o datorie creștină. Climatul de teroare psihologică a creat răni adânci în sistemele sociale europene, influențând modul în care sunt percepute astăzi persoanele care nu se conformează normelor sociale sau religioase
Reverberațiile Tratatului Malleus Maleficarum în psihanaliză sunt profunde și se regăsesc ca un obiect de studiu clinic. Fondatorii psihanalizei au descoperit în manualul de inchiziție nu o carte despre demoni, ci un catalog vast de manifestări ale isteriei și ale refulării. De exemplu, Sigmund Freud se inspiră la nivel structural din Malleus Maleficarum prin transformarea conceptului de posedare în nevroză. Se naște astfel, conceptualitatea psihanalizei ca piatră de temelie a studiului psihologic al ființei umane.Freud a fost fascinat de procesele vrăjitoriei, considerând că ceea ce Inchiziția numea „posedare demonică” erau, de fapt, nevroze isterice.
Demonologia devine în timp prin analiza masculinzată, psihologie. Da, este de neconceput, dar inspirația survine ca o consecință a studiului tratatului de vrăjitorie. În celebrul eseu publicat în 1923 și intitualt O nevroză demonologică în secolul al XVII-lea, Freud argumentează că figurile demonice descrise în Malleus Maleficarum sunt proiecții ale unor impulsuri psihice refulate, în special dorințe sexuale sau agresive față de părinți. În continuarea exemplului, Carl Jung construiește Arhetipul Umbrei care reprezintă un exemplu istoric masiv de proiecție a Umbrei colective. Jung susținea că societatea creștină, prin neacceptarea propriile instincte sexuale, le-a proiectat asupra femeilor, transformându-le în vrăjitoare. Manualul a servit drept hartă pentru temerile inconștiente ale epocii. Jung a folosit fenomenul vânătorii de vrăjitoare pentru a explica cum masele pot cădea pradă unor psihoze colective atunci când un arhetip este activat. Psihanaliștii au observat că Malleus Maleficarum este saturat de obsesii sexuale. Psihanaliza modernă sugerează că Heinrich Kramer, autorul tratatului, suferea de o formă severă de nevroză sexuală. Obsesia lui pentru modul în care vrăjitoarele „furau” organele masculine sau cauzau impotență este interpretată astăzi ca o anxietate de castrare patologică, proiectată asupra femeilor. Paradoxul însă se naște din întrebarea: Dacă Kramer era atins de nevroză sexuală, fiind și motivul pentru care tratatul s-a constituit într-o armă de ucis femei, ce s-a întâmplat cu clerul care a acceptat, validat și implementat ideolgia inchizitorului ?
Revenind la analiza conceptuală, elemente de ordin creștin ideologic se desprind și încept să construiască prin sintetizare baza structurală a psihanalizei. Plăcerea sau dorința sexuală, considerate păcate de neiertat în doctrina creștină, erau proiectate asupra femeilorcare ar fi ispitit bărbatul, eliberându-l pe acesta de responsabilitatea psihologică a propriilor impulsuri. De altfel, laitmotivul ispitirii nu este conceptul lui Kramăr. Ispitirea este sustrasă din Mitul Genezei, mit pe care se construiește fără echivoc ideogramă a tratatului.
Psihanalistul francez JacquesLacan a privit procesele de vrăjitorie descrise în manual prin prisma raportului dintre limbaj și putere. El a observat că mărturisirile obținute prin metodele din Malleus Maleficarum erau o formă de construcție a unei realități false: acuzata ajungea să adopte limbajul inchizitorului pentru a da sens suferinței sale, un fenomen similar cu modul în care pacienții pot adopta sugestiile analistului sau psihologului de astăzi pentru a da sens ideologiei pe care se sprijină în sine domeniul psihologiei. Adoptarea sugestiilor psihologului și încadrarea simțirilor individului într-un tipar se constituie într-o pseudo-știință care astăzi a luat în stăpânire omul. Modelul psihologic structural este identic cu modelul doctrinar impus prin Malleus Maleficarum. Societatea a devenit brusc bolnavă emoțional iar omul social resimte brusc o necesitate acerbă de a se încadra într-un tipar psihologic. Repercursiunile modelului psihologic modern, model vechi de 2000 de ani și care își trage seva din cartea crimelor și a uciderii femeii, vor deveni într-atât de grave încât societatea se va transforma într-o societate de bolnavi mentali, unde diferența dintre victimă și agresor va fi atât de fină încât ne vom teme până și de umbra noastră.
Gabriela Braniște