Până la finele secolului XIX oamenii de știință au avut impresia că totul a fost descoperit și înțeles, în mod special odată cu legile mecanicii lui Newton și legile lui Maxwell în electromagnetism. Toate cercetările secolului al XIX-lea se bazează pe legile fizicii clasice care construiesc temelia bazală a revoluției industriale ce stăpânește epoca modernă. Fizica secolului XIX este triumfantă și domnește rațiunea prezentului pentru că tot ce înseamnă “mașină” este o creație a epoci industriale. Fizica secolului XIX a crezut că știe totul, că metrizează totul și că ar fi înțeles totul. În momentul în care a fost adresată oamenilor de știință întrebarea: De ce gheața plutește în apă?, niciun răspuns din partea fizicii secolului XIX!
Ființa umană este compusă din 9 forme ale Apei. Universul este constituit din 10 forme ale Apei ca principiu qniversic creator. Conceptele sunt exprimate imuabil în pergamentele conservate de milenii în instituții la care ființa umană nu a avut acces. Principiile din care se construiesc anorganicul și organicul sunt expuse în mitologii și cosmogonii dar studiul lor nu este prezervat ca domeniu de expertiză în educație. Taumaturgiile, spagiriile și antropogoniile rostesc legendar sofisme despre principiile care constituie piatra de temelie a Creației dar abordările sunt fractalizate în științe și domenii de cercetare pe care le studiem disparat fiind astfel vitregiți de imaginea de ansambu sau aletheia conceptuală cum este denumit structural adevărul în grecia antică. Omul modern a pierdut contactul cu cergetia ancestrală și înțelegerea sefirotică a principiilor primordiale din care se zămislește viața s-a denaturat prin impunerea legilor convenționele ale gramaticii responsabile de distorsionarea etimologică a structuralității expresiei materiei prin cuvânt.
Apa este primordialitatea care participă material și virtual la crearea vieții de la începuturile ființei umane capabile să gândească despre natură și raportarea sa la sine. Din zorii existenței sale htonice, omul contemplator a descoperit 5 elemente clasice: apa, pământul, focul, aerul și eterul, participante la creație. Din antichitate, apa este identificată ca principiu sinergic în manifestarea legilor vieții și universului. În istoria cercetării, apa era considerată până în secolul XVIII-lea o substanță imposibil de descompus. Astfel, este denumită cu termenul generic de element pentru că elementar înseamnă primar, deci apa era considerată un compozit ce nu putea fi împărțit în subelemente.
În secolul XVIII-lea, odată cu descoperirea curentului electric și a bateriei de tensiune, apa a fost descompusă prin electroliză, proces care a condus la înțelegerea faptului că apa nu este un element din moment ce a fost separată în două substanțe, mai exact în două gaze: hydrogen și oxigen. Și cum se degajă 2 volume de hidrogen pentru 1 volum de oxigen în procesul de descompunere a moleculei de apă, s-a dedus că formula apei ar fi H2O. Când o moleculă de apă este descompusă, ea generează mai mult hidrogen decât oxigen. Din momentul descoperirii, apa a devenit H2O. Daaar, poate fi redusă apa la formula H2O? Categoric nu, deoarece apa are proprietăți care sunt incompatibile cu formula sa chimică. Este un fapt pe care cercetătorii l-au observat însă nu au reușit să-l exprime științific privind metamorfozele alchimice ale apei. Supusă la temperaturi scăzute, apa se transformă în gheață. În fizică există legea la care se supun substanțele, lege potrivit căreia în procesul de trecere de la starea lichidă la starea solidă, volumul se reduce, substanța solidă devenind mai densă decât substanța în starea sa lichidă. Apa este singura substanță care nu se supune legii general-valabile a contractării. Pe măsură ce cercetarea a devenit complexă prin medii de laborator industrializate, oamenii de știință au concluzionat că apa are proprietăți incompatibile cu formula sa chimică și că devine elementul cel mai misterios din lumea vie.
Profesorul Marc Henry, inginer chimist și doctor în științe, se definește ca un căutător ce se străduiește să înțeleagă Universul și legile ce îl compun sub toate aspectele sale fizice, chimice și biologice, în relație cu fenomenele electromagnetice și quantice. Și da, există o lege supremă ca parte din tot ceea ce este, tot ceea ce se vede și tot ceea ce nu se vede, care întreține și din care emerge orice formă de viață. Există o lege care face posibilă trecerea virtualului în materie, o lege care, în esență, nu reprezintă nimic din punct de vedere material dar care deține conștiința oricărui potențial. Dacă apa este redusă la formula H2O, cu siguranță nu există potențialitate în înțelegerea modului în care apa se exprimă. Profesorul de fizică quantică Marc Henry sugerează în lucrarea Apa și fizica quantică, lucrare publicată în 2016, că este absolut vital să înțelegem apa ca ființe constituite din apă și participante la mișcarea vieții. Profesorul Marc Henry, creatorul conceptului Apa morfogenetică afirmă că tot ce există este constituit din apă iar ființa umană este compusă din 96% apă la nivel molecular. Dr. Marc Henry explică în introducerea lucrării Apa și fizica quantică misterul celui de al cincilea element: Apa este o substanță care dispune de un statut unic în contextul rațiunii umane. Vreme de secole, apa a fost denumită element, adică o substanță indivizibilă prin mijloace de analiză și care se regăsește în cantitate variabilă în toate corpurile materiale. În asemenea condiții, a vorbi despre originea apei devene o absurdiate. Cu certitudine apa a existat din timpuri imemoriale, hadeneice, și va dăinui până la finele timpului. Cu toate acestea, când un număr de elemente acompaniază apa, se instalează un soi de comfuzie în lucrările cercetătorilor din domeniul apei, din perspectiva în care anumiți autori se limitează la existența a patru elemente, în timp ce alții vorbesc despre cinci elemente. Este imperios necesară o clarificare: au existat ditotdeauna cinci elemente, exprimate atât în cultura Occidentală cât și Orientală. Singura diferență a fost că în Occident, al cincilea element a fost ascuns, studiul și cunoașterea dedicată lui au fost rezervate elitei interesate să păsteze în ocult importanța covârșitoare a apei, apă utilizată în ritualurile sofisticate de inițiere. Importanța primordialității apei a fost diminuată în ochii omului de rând pentru ca existența dumnezeului doctrinar impus prin reformele politice ale dinastiilor totalitare să fie resimțită mult mai tangibil printre adepții religioși. Cerul și cosmosul sunt suficient de vaste pentru a găzdui toate formele de zeități și toate chipurile îndumnezeite din multitudinea de religii care se exprimă în lume! Orientul este mult mai pragmatic fapt pentru care al cinecilea element, apa, a fost abordat în manieră egală cu toate cele patru elemente. (L’eau et la physique quantique, Vers une revolution de la medicine, Pr. Marc Hery)
Gabriela Braniște
Membru Fondator al Institutului Marc Henry