Arnica montană este o plantă ierboasă perenă ce crește în regiunile de munte, protejată în România, împodobind pășunile cu florile ei galbene-aurii. Poporul o mai numește podbal de munte, carul-pădurilor, cujdă sau carul-zânelor. De la această plantă se folosesc florile , mai rar planta întreagă și chiar rădăcina.
Principalele substanțe active din arnică sunt lactone sesquiterpenice (helenalina și dihidrohelenalina), triterpene pentaciclice, uleiuri volatile (timol, metil- etrer, esterii timolului), fitosteroli, carotenoide, flavonozide, taninuri. Acestea au proprietați antiinflamatorii, analgezice, antibacteriene, antifungice, cicatrizante, tonice si antiechimotice, făcând ca arnica să fie folosită pentru a trata numeroase probleme ale pielii, dar și ale musculaturii și articulațiilor. Cele mai multe produse pe bază de arnică sunt destinate aplicării externe, administrarea internă fiind mai rar intâlnită.
Preparatele din arnică sunt indicate pentru uz extern îmbunătătățind circulația periferică la nivelul extremităților, calmează durerile articulare, reumatice și musculare, precum și pe cele datorate contuziilor, hematoamelor, inflamației tendoanelor, entorselor, luxațiilor, întinderilor musculare și fracturilor. Stimulează procesul de regenerare a țesuturilor, grăbind vindecarea.
Crema cu arnică din Apuseniii de poveste este recomandată în iritații cutanate, chiar și înțepături de insecte, dermatită seboreică, micoze cutanate, acnee.