Cum s-a născut Atlantida și care este importanța ei în istoria poporului român?
Atlantida este o întreagă civilizaţie care începe în momentul în care omul dobândeşte o capacitate de gândire superioară, o tabularasa, care era creierul său și în care se acumulau ca înscrisuri de memorie experienţele concret-senzoriale. Istoria Atlantidei se încheie la anul 12.000 î.H. cu scufundarea continentului şi cu destrămarea Epocii zeilor. Până la Atlantida, omenirea traversează o perioadă de elaborare a lhunelor sau cuvintelor vii, dată Gondwana, de la născătoarea cu dublă viitură prin undă de curs a gândului. Gondwana era constituită din continent Ku al urmaşului însufleţit, continental Mu al urmaşului întrupat şi continentul Atlantida. Să nu uităm că ne poziționăm din punct de vedere antropologico-istoric în timpurile de formare a universului și, mai apoi, de apariție a omului în care vorbim despre piatră, despre topirea pietrei şi transformarea ei în metale, ere care sunt descrise în lucrarea timpului geologic de formare a universului, lucrare secvenționată eonic prin cei 4 eoni – eonul fanerozoic, proterozoic, arhaic și hadean, ultimul eon considerat timpul geologic de formare a Terrei și de zămislire a omului!
Gondwana, era formării pământului și omului, nu are strico senso exclusiv înțelesul de născătoare cu dublă viitură de la unda de curs. Gondwana însemna ținutul gândirii. Gondwana – vană care în limba hindi însemnă ținut. Termenul este parțial cunoscut și evident neînțeles ca Nirvana – ținutul neamurilor veșnice. Dar înțelesul este de vană, adică o cadă în care are loc îmbăierea. Deci, Gondwana are și înțelesul de ținut în care adăpostim apa pentru a ne îmbăia. Evident sensul, la daci și la romani este laic. Vana este cada în care noul născut este scăldat, adică botezat, îmbăiat. Prin natura lucrurilor, băiatul înseamnă ființa care a primit sfințirea.
Gondwana era întreaga zonă a apei și a uscatului în perioada Geea a Pământului, adică în peioada în care Pământul era roditor. Înțelesurile lingvistice se extrag din cuvânt în sensul că fiecare limbă vorbită de un popor este produsul unei experienţe concret-senzoriale, trecut de veacuri într-o experienţă logic concretă, cu suportul legic al sarcinii biologice.
Adâncind CERGETIA, citirea etiologică a cursului ceresc, aflăm că cercetarea străveche făcută de oameni este totuna cu logica mitului în mitologie. Mitologia, ca naștere și evoluție a conceptului, se definește prin studiul trimiterii pe zapaxuri a apartenenţelor to cer, la tăcere din care se naște so cer ca sacru. În concomitent, prin timp diacronic, mitologia a devenit zăpăceală de răboj urmărită de acul sub acultare şi cultivată cu luarea în stăpânire a axei de unică za, înferecarea plămadei, astfel adusă la starea de ocultare până ce etica basmului a căpătat numele de besmetică. În besmetică se include și conceptul de indo-europeneism care inversează voit rădăcinile lumescului în încercarea răsăritului de a stăpâni omenirea.
Profesorul Grigore Albu Gral scrie: Taumaturgie trăită sub minunile ştiinţei a fost acelaşi lucru cu unirea în eu a tăușurilor (ocultare) întunecate abordate în urmă cu 12 milenii în spaţiul preegiptean de către marii preoţi deveniţi zei: Ma’at, Ptah şi Thot. Ma’at a pus la dispoziţia marilor preoţi Matlaserul ca prim instrument lingvistic în stare să exprime lumina în ordonarea vie a cuvintelor. Ptah a lăsat Ptahlaserul în instrumentarea de acoperire a temeiului cu plămadă. Lucrarea lui a fost o lucrare de străluminare. Thot a lăsat Totlaserul ca lucrare teoretică, un instrument alcătuit din 42 de tomuri pentru a brodi după har citirea Getia a cursului etiologic.
Strategic, cei 3 mari preoţi ajunşi zei în spaţiul preegiptean, au elaborat Kobalahia, un produs în care se încadrează diversele înţelegeri ale luminii.
În aşezământul de iluminare cu bună credinţă în lucrare, Ma’at, Ptah şi Thot nu au negat că înnoirile lor ţin de stâlpul lutesc pe care se sprijină cerul astfel, de Muntele Atlas. Zeii pre-egipteni nu au vrut non multa, şed multum şi atât au realizat într-o viaţă încă neelucidată pe deplin, după greul care lovise aproape de vremea lor Atlantida. Ma’at, Ptah şi Thot nu au plecat de la ideea că trebuie probat cuvântul. În loc de momide, cărări ale regenerării pentru om, ei au zidit piramide cărări ale regenerării pentru non-materie .
Numai cine nu vrea să înţeleagă înainte vorbitorii de limbă românească, numai persoanele necompetente în cercetarea vorbirii pot spune că etimoanele din limba română sunt necunoscute. O analiză de suprafaţă scoate la adevăr comparatismul de formă senzorială specific abordării experienţelor concret-senzoriale trecute încetul cu încetul în experienţe logic-concrete.
Sunt aruncate între etimoanele necunoscute tocmai acele cuvinte care ne-ar uşura calea către viul din graiuri, viul atât de necesar pentru vindecarea noastră.
– Cui a folosit sintagma învăţătură necunoscută?
Nu a mirat Imperiul Roman şi cauzele care au generat romanitate.
– Cui a folosit, între romani, sintagma învăţătură necunoscută?
Etruscilor, turcilor, islamiștilor?
În secolul al-XI-lea, când în jurul Kievului s-a organizat primul stat rus, un reprezentant din neamul Movileştilor români le-a dat lavra astfel, adăpostitoarea trasă din lavă. Din lavră, a apărut ca palavră slava şi slavonismul. Am ajuns la începutul mileniului al III-lea când ne dăm seama cui a folosit sintagma învăţătură necunoscută! Era nevoie în geopolitică de o armă rafinată aşa, mai înspăimântătoare ca armele de foc aşa, mai înspăimântătoare ca alte forme de genocid şi acelei arme i s-a zis LOGOCID.
Ucidem cuvântul, desfiinţăm neamul vorbitor de întâi-cuvânt. De aceea, eu nu am de unde să poresc în povestea despre istoria poporului român. Pentru că nu ne cunoaștem basmele, datinile, tradițiile și pentru că nu ne cunoaștem limba. Punctul focal de unde începe istoria românului este legenda despre Ler Împărat. Astfel, povestea Atlantidei începe cu adevărat.
Gabriela Braniște
Inițiatoarea Akademmy Kogayos