Țuica cuprică este o băutură tradițională românească din Apuseniii de poveste obținută prin fermentarea prunelor. Fabricarea în condiții de casă implică multă grijă și atenție la detalii pentru a obține un rezultat conform așteptărilor, astfel încât, calitatea acestui produs să îndeplinească proprietățile unui elixir.
Pentru obținerea vinului ars elixiric ardelenesc, așa cum este numit de moți în Apuseni, noi îngrijim prunii, iar toamna culegem fructele cu picătura, cum se spune, adică, doar ce pică pe jos. Dacă prunele ar fi scuturate cu prăjina, ar cădea şi cele necoapte, iar randamentul la cazan nu ar fi cel scontat. Cu cât este pruna mai coaptă şi mai dulce, cu atât ţuica va ieşi mai tare şi mai bună.
Prunele sunt puse la fermentat în putini unde sunt lăsate cel puţin două luni. Ne dăm seama când borhotul e gata de pus în cazan după modul cum se desprinde de pe marginile putineiului şi formează o „căciulă“ enzimatică deasupra. După fermentare, borhotul este bătut bine, amestecat și pregătit pentru cazanul de preparare a țuicii. Dăm drumul la foc iute şi ţinem cazanul din cupru cu capacul desfăcut, amestecând treptat. Când borhotul devine călduţ punem capacul cazanului, montăm conductele prin care vor circula vaporii de ţuică şi pregătim răcitorul în care apa trebuie să fie rece. Toată marginea trebuie acoperită cu apă ca nu cumva să răsufle cazanul pe undeva și toată tăria ţuicii să se ducă pe apa sâmbetei iar munca noastră să fie irosită!
Din momentul în care am pus capacul la cazan, lăsăm focul mai domol (urmărind ca termometrul care este montat pe capac să nu depășească 80 – 85 grade), fiindcă există riscul ca borhotul să ajungă pe conducte sau produsul să curgă prea repede şi să compromită producţia. Pe principiul vaselor comunicante, în 10-15 minute vaporii de ţuică, odată ajunşi în zona răcitorului, condensează sau colapsează cum spune Ramtha în Școala Iluminării, iar pe ţeava lui începe să curgă ţuiculiţa cuprică. Pentru a evita afumarea ţuicii si prinderea borhotului de fund, cazanul noastru este prevăzut cu învârtitor, astfel încât, noi amestecăm borhotul pe toată perioada fierberii. Păstrăm țuica cuprică în cele mai bune condiţii, în pivniţă, în butoaie din lemn de dud, pentru a obține o culoare galben-pai, așa cum era rochia personajului feminin din comedia Revizorul de Nikolai Gogol. Cu cât ţuica e mai veche, cu atât devine mai bună şi mai tare, fiindcă butoiul mai trage din apă de-a lungul vremii.
Servim distinșii oaspeți cu acest miraculos elixir natural și îl folosim la prepararea tincturilor magice din Apusenii de poveste. A, iertare! Am uitat să scriu ce era mai important. Apuseniii sunt o platformă imensă de cupru, unicul metal cu proprietăți antisarcopeneice, mai exact, cuprul este Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
În consecință, tincturile preparate cu țuica cuprică sunt elixire pentru viață lungă și sănătate.