ISTORIA KUVÂNTULUI DELA11.393 Î.H. A POPORULUI ROMÂN

de admin | feb. 13, 2026 | Jurnalul Evei

Cine suntem noi, românii? Care ne sunt rădăcinile și ce purtăm în sânge? Cum s-a format limba română? Care este misterul înscris în destinul unui popor pe cât de bogat pe atât de sărac? Ce se urmărește prin ocultarea istoriei poporului născut în patul sacru al carpatului?

Ceea ce numim astăzi istorie și cultură românescă, a început în urmă cu 14.000 de ani, scrie profesorul Grigore Albu Gral în însemnările sale. Traco-geto-dacii ca stămoși în strai de angă tracia, aveau Kagyo-Magya ca știință despre suflet și trup, adică un trecut strălucit prin activitatea în melegarul carpato-danubiano-pontic a înțeleptului atlant Rama și a discipolilor săi, ramaniții. După catastrofa atlantidă și destrămarea epocii zeilor, zeii din Atlantida s-au împărțit în trei ramuri:

prima ramură, Teotihuakano, a rămas în spaţiul Americii de astăzi, fiind separată prin Oceanul Atlantic – locul unde fusese Atlantida – de restul lumii,

a doua ramură, care îşi construise un arhipelag artificial considerată aristocrates, de la luarea în stăpânire a harurilor prin apartenenţa la Creaţie, adică un dublu Dumnezeu, denumită Deotijuakano și,

a treia ramură, constituită din consiliul de împăcare din împărăția atlantă, consiliu condus de Rama cel înțelept.

Strălucitul Rama, fiul atlantului Ramta, împreună cu discipolii săi și fiica sa Zalmaxi, au cutreierat Europa pănă în Carpați, patul carpilor, unde au fost alimăniți de populația abioilor, o populație de oameni viguroși care trăia pe meleagurile capatice încă de pe timpul Atlantidei. Rama a considerat abioii ca populație de regenerare și a propus o lucrare de probare a principalului instrument care a căzut în Atlantida, cuvântul. Astfel de la 11.393, în pământul românesc, se începe opera de probare care este în sine istoria poporului român.

Atlantida era o întreagă civilizaţie care și-a aflat începuturile în momentul în care omul dobândise o capacitate de gândire superioară, o tabularasa, în care se înscriau ca memorie experienţele concret-senzoriale. Atlantida începe Gondwana și se termină la anul 12.000 î.H. cu destrămarea epocii zeilor. Până la Atlantida a fost timpul Pangeea, ca vreme de abordare a întrupării reale a neviului în viu care continuă Geea ca preistorie a embrionării cursurilor vii cu strat zămislitor prin încadrarea în lucrarea plămadică. Până la Atlantis, omenirea traversează o perioadă de elaborare a lhunelor sau cuvintelor vii în eu-ul lomyn, dată Gondwana, de la născătoarea cu dublă viitură prin undă de curs a gândului. Gondwana era compusă din continent Ku al urmaşului însufleţit şi continentul Mu al urmaşului întrupat şi, în sfârşit, continentul Atlantida. Atlantida era un singur continent în care se cuprindea Americile de astăzi, Oceanul Atlantic și Europa, continent care se întindea pe o suprafață de 144.000 milioane km pătrați cu demonstrație numeno-numerică în monumetul sacru de la Sarmisegetuza.

Rama și fiica sa Zalmaxi au traversat Spania de astăzi, Franţa, Italia, Grecia, Peninsula Balcanică şi s-au așezat în acest melegar, răsadniţă, de la care se trag meleagurile carpato-danubiano-pontice. Cunoscută în mitologie ca mamă a tuturor tracilor, Zalmaxi se căsătoreşte cu căpetenia abioilor, Comoandrus sau folosul bărbătesc dobândit de la înfigătorul Co, pentru învlăguitorul Mo, altfel persoană de regenerare biologică. Prima problemă pentru care Rama caută rezolvare este regenerarea populaţiei de zei, ramaniții, sărăciți trupește și sufletește de conflictele dintre zeii bătrâni și zeii tineri. Conflictul mental al zeilor din Atlantida sau sărăcirea trupescă și sufletească a condus la satanizare. Prin satanizare se înțelege neputința calculatorului cerebral de a lucra în conformitate cu cuvântul. Ca atare, satanizarea conduce la destrămarea Epocii Zeilor care se continuă prin conflictul dintre bătrâni și tineri, dintre populațiile Deothijuakanul și populațiile Teothyhuakanul, conflict care a dus la distrugerea înțelepciunii campestre Draveda și implementarea doctrinei totalitariste, globalismul, realizat prin luarea în stăpânire a cerului.

Căsătoria lui Comoandrus cu Zalmaxi pune bazele populaţiei regenerate ramanito-abioi care se dezvoltă de la 11.393 până la 7888 ca remeţie, Remeţia fiind însăşi lucrarea lui Remus, aşezarea folosului pe lucruri, pe datele ontologice. De la 7888 până la 5041 apare romoşia, de unde-l avem pe Romulus, altfel împuternicirea, regenerarea lucrurilor prin consfinţire genetică a teoriei lui Rama. Din Zalmaxi și Comoandrus se nasc cele trei fiice, Gebeleys sau curgerea veșnică, Xemele sau însămânțarea și Bendis sau fecunditatea, cele trei zeițe sau ursitoare ale poporului român. Din Gebeleys se naște Zalmoxis, de stăpân peste zămislitor iar din Xemele se naște Dyonisos, zeul care duce la proliferare, zeul neamului Agathârs.

Istoria europeană se dezvoltă în jurul conceptului de român. Opera de probare a cuvântului viu este imprimată de kantra Komo pentru Homo și Homo pentru Om care reprezintă tot ce s-a întemeiat în Europa de la Rama până astăzi, realizată exclusiv printr-un Eu interior care va purta numele de romyn. Lucrarea lui Rama se dezvoltă în etape iar istoria de atunci încoace se numește Ramanyto-Romano-Înromânire.

În prima etapă, etapa ramanității, cuprinsă între anii 11.393 și 5041 î.H., se stabilesc coordonatele de verificare a cuvântului prin crearea Lotului martor iliro-galo-heladic și prin Lotul de probare latino-traco-german, în care se definesc perioada Remeției, în mitologie Remus și perioada Romoșiei, în mitologie Romulus. După etapa ramanității se desfășoară cea de a doua etapă în formarea poporului român, etapa romanității cuprinsă între anii 5041 î.H. și 1806 d.H. În acest interval de timp apare pentru prima dată numele de Tracia și se redactează concepția Kogayon iar după anul 1806 se trece la cea de a treia etapă în formarea poporului român, etapa Înromânirii sau Edentracia. Tot ceea ce a reușit Rama prin imixiunea ramanito-abioi este regenerarea biologică a spiței de înțelepți din Atlantida, este lucrarea de probare prin sarcină biologică a cuvântului viu, lucrare întregită de refacerea spirituală prin puterea Eu-lui sacru romyn. Propozițiile de probare a cuvântului viu sunt Y tios veresia, y lios veresia – Ție adevărul, celorlalți tovarășia în numele adevărului și Komo pentru Homo și Homo pentru Om.

DESTINUL ANULUI 2026

de admin | feb. 13, 2026 | Jurnalul Evei

Ocultarea s-a transformat în timp în incultură. Străinii denigrează femeia din spațiul sacru al Karpatului în timp ce măiestriții vomită culte ocultate pe toate orificiile în încercarea de a desrădăcina cunoașterea identitară și de a împlini geopolitic misiunea de amestecare a raselor. Poporul, amuțit, asistă la dezarmarea lui, împovărat de superstiția karmei, o pedeapsă pe care nu o înțelege dar pe care a adoptat-o din inerția tendențială a liderilor spiritualizați de propria lor incultură. Când nu-ți cunoști rădăcinile și nu-ți amintești trecutul, când capacitatea ta de vedere nu devine clar-vedere, tot ce-ți rămâne de făcut este să te frustrezi. Vexarea  multiplică psihotic aberația până la punctul în care cel care nu știe, nu cunoaște, nu este îndrituit devine liderul de opinie al politicii totalitariste, politica de sclavagizare a neamurilor prin anularea tradiției și culturii strămoșești.

Limba este masacrată și tendențios utilizată pentru a arunca în spațiul virtual opoziția. La ce se opun? Nici ei nu știu. Ceva se simte în aer, ceva se intuiește pe cifratorul anului 2026. Etimologic, cuvântul sparge granițele convenționliste ale grămăticismului pentru a se dezlănțui. Când utilizezi cuvântul primit de la Kreație pentru a ucide femeia, glia, tradiția și rostirea, bumerangul se împlântă devastator în beregată exact acolo unde adverbialitatea mărului adamic s-a aciuat tendențios ca să te răstoarne de la putere. Dacă liderul nu înțelege că de la început cuvântul este viu și că fiind o vietate are fundament entital, cuvântul liderului devine armă de deznaționalizare și moarte. În timpul probării însă, cuvântul viu din genetica românului ars pe rugul inculturii se va da de trei ori peste cap și se va transforma într-o armă care va pierde pe oricine va încerca să-l deformeze, să-l dreseze sau să-l utilizeze în scopuri neapropriate. Străinii care au adoptat cuvântul viu românesc și care, cu o limbă ce nu le aparține, încearcă să ne denigreze femeia, țara, originea și neamurile, vor fi trăsniți de trădare. Tu, străinule, te-ai îmbogățit și te-ai vindecat utilizând limba română. Limba este prima femeie și tu cuvântezi din ea. Respect-o și descoper-o! Pune mâna și învață despre limba română, prima femeie creatoare de meleaguri și neamuri! Vei descoperi că slava este o lavră și că neamul slavonilor este traco-geto-dac ca unică rostire val-ahaia pentru s-lav. Discurul tău rănit de câine turbat este furba ce ne aduce blestemul furtului. Citește și învață să înțelegi, altfel, pe rugul vetrei anului 2026, vei simți înfrângerea cum niciodată în istoria umanității nu s-a întâmplat !

EVA DESCOPERĂ DIVINAREA CA NOMERAGIE

de admin | feb. 13, 2026 | Jurnalul Evei

În sensualitatea originară a conceptului de numerologos, numărul derivă din nume. Tot ce nu s-a numit a căpătat un număr. Evident, numerologia este o știință care prinde putere! Pe măsură ce societatea s-a modernizat, oamenii au început să devină numere iar, din inerția tehnologică, numerologia a început să se aplice oamenilor ca citire a destinației.

Pentru sarmigeți, numerologia era Nomeragia. Citirea numerică realizată prin numeno-numerologia neamurilor din spațiul sacru al Karpatului ne relevă un adevăr legiferat de înțelegerea strategiei numerice. Pe cifratorul 1 pornit de la 1001 și până la 1999, structura metalingvistica direcționează realitatea monoteos.

Pe cifratorul pornit cu anul 2000, monoteosul devine entital codul neurolinvistic al dyo-iului de ca și cum realitatea unicizata prin Tatăl se eternalizeaza mater în Geea. Cauza și efectul, pe sensualitatea cifrei milenariste a mileniului 2, converg sinergic și inextricabil. Omul începe să observe că efectul este cauza în timp iar poarta cifrei 2 echilibrează conceptele tăușate pe cifra 1 a primului mileniu.

Simplificat, femeia se integrează în Kreație și se aliniază la drepturile sale de creatoare. Mileniul 2 așază bărbatul și femeia pe un piedestal pe care niciodată nu s-au întâlnit. Șaua pe care sunt înscăunați bărbatul și femeia conferă o demitizare, o dumirire, o revoltă. Femeia nu se mai poate susține constructiv din energia cifrei 1 care i-a adus supunere, opacitate, deposedare. Pe cifra 2, femeia s-a împuternicit cu libertate. Nu pentru că nu mai vrea să fie femeia supusă sau înțelegătoare, ci pentru că dyo-iul i-a activat dota. 1999 de ani femeia a fost ce credea bărbatul că trebuie să fie, lege creată pe forță fizică și putere instinctuala. Astăzi însă, legea 2 imputernicește deopotriva și femeia, ceea ce, pentru bărbat devine frustrant, covârșitor, inacceptabil.

Numerologic anul 2000 a așezat în echilibru cauza și efectul. Este singura structuralitate numerică din care mileniul următor se naște. Pe tabla Mnesarhia de înmulțire, orice număr înmulțit cu 1 rezultă numărul în sine. Pe cifra 1, totul astfel a fost singularitatea Tatălui în Creație. Pe cifra 2, un cifrator tehnologic al vremii, tabla de înmulțire este dublată. Perechile care se formatează pe înmulțirea cu 2 arată însoțirea și pluralitatea. Realitatea primordială este 2 ca 2 × 1 = 2 și nu 1 × 1 = 1. În tabla mnesarhică a cifrei 2, ambele energii sunt înscăunate. Astfel, femeia este ridicată la rangul pe care nu l-a avut niciodată. De pe această poziție, femeia privește, pentru prima dată în istorie, bărbatul. Și, din păcate, ceea ce vede nu se aliniază cu capacitățile ei de zămislitoare. Aceasta este viziunea actuală a femeii despre bărbat. Până acum l-a privit în singularitate, înscăunat, l-a privit de jos. Acum, pe cifra 2 îl privește de la același nivel! Femeia descoperă că bărbatul a fost ridicat de rang dar, el, în structuralitatea lui, nu este zămislitor. Femeia descoperă, în sfârșit, după 2000 de ani de suferință, de inchiziție, de supunere și de teamă, că bărbatul nu este decât un element din elementaritare dar nu elementaritatea însăși.