Am creat un text pe care orice femeie îl poate utiliza când vrea să contracareze o idee misogină, un concept izvorât din obscurantismul masculinizant sau, pur și simplu, caută un argument la psihologia doctrinară.
Era modernă devualează un adevăr dificil de digerat: femeile nu dețin nume! După doctrine care au erodat rostul și rolul femeii în lume, după lupte care au distorsionat imaginea femeii până la a fi manifestarea răului, și ideologii sistemice care au obturat accesul femeii în cercuri educative și sociale, femeia conștientizează că vendeta orientată împotriva ei este o realitate structural-conceptuală din care se zidește antagonic, bărbatul. A tăuși adevăruri pentru a construi teurgii, doctrine și ideologii totalitariste prin care conflictul între femeie și bărbat să fie întreținut permanent, este declarație de război!
Mitul biblic Adam și Eva istorisește în Geneza despre căderea în păcat pricinuită de alegerea Evei de a prioritiza dorința proprie prin alegere conștientă în detrimentul poruncii divine. Mitul biblic Adam și Eva constituie fundamentul antropologiei religioase în iudaism, creștinism și islamism. Povestea genesică se extinde în teurgii, teosofii, doctrine și ideologii până în anul 1486 când este publicat Tratatul Malleus Maleficarum, lucrare scrisă în limba latină de inchizitorul Heinrich Kramer. Tratatul servește în epocă drept manual oficial pentru identificarea, interogarea și pedepsirea femeilor acuzate de vrăjitorie. Impactul istoric este covârșitor alimentând isteria colectivă din Europa vreme de două secole, timp în care zeci de mii de femei au fost acuzate, torturate și executate conform legii impuse prin Malleus Maleficarum. Tratatul era structurat în trei capitole principale în care se demonstra existența vrăjitoriei din perspectivă teologică, conținea un ghid juridic necesar în procese pentru autorizarea torturii și execuției și în care se cuprindeau leme teurigice de substanță ideologic-psihologic-analitică. Lemele enunțate argumentau exclusivitatea practicării vrăjitoriei de către femei prin natura inferioară a femeii. Fiind de natură inferioară față de bărbat, femeia este predispusă la vrăjitorie. În plus, bărbatul este exclus în totalitate din triunghiul maleficator, triunghi la care participă Diavolul, vrăjitoarea și permisiunea lui Dumnezeu.
În condițiile enunțate, femeia devine jumătatea inferioară din întregul sinergic femeie-bărbat. Integrarea femeii în concepțiunea teurgic-teologică a bisericii devine un blam care atrage după sine reabilitarea femii în sânul religiilor exclusiv sub imaginea de mamă, născătoare din virginalitatea duhului cu permisiunea îndivinată a lui Dumnezeu. In extenso, femeia nu există în istoria religiilor. Există mama, Fecioara Pregestă, care prin gestalitate îndivinată naște un bărbat. Existența femeii în istorie este compromisă definitiv prin blestemul inchizitor pe care bărbatul îl aruncă prin scrierile Genezei și prin Tratatul Ciocanul Vrăjitoarelor.
Din totdeauna, numele femeii este propriu, niciodată numele care desemnează tribul, neamul sau familia. Cu excepția reginelor care au dat numele lor regatelor, în istorie nu există niciun nume de femeie care să se prolifereze în timp transgenerațional și care să denumească neamul, tribul și obârșia. Astăzi, numele femeii este numele bărbatului. Numele de fată este un concept extras din incapacitatea femeii de a înțelege conceptual și istoric rolul și rostul femeii de-a lungul timpului antropologic. Numele de familie aparține în exclusivitate bărbatului și presupune memoria genetică a neamului. Pe numele bărbatului sunt copii, proprietățile, femeile și rangul. De la Eva citire, femeia nu deține nume de familie. Este o realitate care va răsuna în conștientul feminin vreme îndelungată până o conexiune structurală să se exprime iar femeia să surprindă o imagine despre conflictul permanent și repercursiunile lui în modelul de structurare a vieții, societății și sistemului. Religia a reprezentat prima formă sistemică îndrituită să întemeieze structuralist constructe sistemice. Considerată inferioară și acuzată de colaborare cu Diavolul, femeia a pierdut startul ei evoluționar și nici astăzi nu conștientizează că i-au fost necesari cel puțin 2000 de ani pentru a înțelege că trebuie scrisă o 9 Geneză pentru a-și stabiliza poziția la masa de joc a istoriei lumii.
Femeia este steaua fără nume.
În mitologii, cosmogonii, antropogonii există femei puternice, zeițe, regine, zâne care poartă nume inițiatice, zeești, îndivinate însă nici un nume de femeie nu este păstrat pentru a desemna un lineaj înnemuit, pentru a denumi neamul sau familia. Paradoxal, în cultul traco-geto-dac, numele de Zalmoxis este moștenit de la femeia Zalmaxi, mama sa. Fiica atlantului Rama, Zeița Zalmaxi îl naște pe Zalmoxis iar fătul frumos primește numele femeii care l-a născut și nu numele mamei care a devenit prin căsătoria cu căpetenia abioilor, Komoandrus. Este un paradox și o revelație care rostește adevărul despre învățătura Kogayonului, învățătura sacră care urmărește înnobilarea femeii și înscăunarea ei, încălecare manifestată în Agathârsia și continuată prin Kagyo-Magya nemurilor din spațiul Traciei eterne.