Eva este descrisă ca un animal imperfect cu o coastă strâmbă. Imperfecțiunea biologică a Evei devine argument principal pentru rasa feminină, coasta de evă demonstând predispoziția femeii la pacte și întovărășiri cu Diavolul. Nimeni nu face mai mult rău Bisericii decât moașele, scria Heinrich Kramer în Malleus Maleficarum.
Motivul ? Femeile vraci utilizau plantele medicinale pentru a calma durerile nașterii, ceea ce era considerată o sfidare a pedepsei divine pentru păcatul Evei.
Dacă un medic bărbat aplica teoria galenică folosind plantele, era considerat expert. Dacă o femeie vraci sau moașă folosea plantele bazându-se pe tradiția orală, era acuzată de vrăjitorie, torturată și ucisă. Acestea sunt rădăcinile psihologice al umanității și rănile fundamntale din care se construiește conceptul de relație femei-bărbat.
Femeile au suferit și au murit de o mie de ori câte o mie dar nu-și amintesc. Urletele lor se aud prin veacuri, ascultă cu atenție ! Care a fost greșeala fundamentală a femeii ? De ce anume se face vinovată femeia, ce a greșit ea ireparabil ca o pedeapsă care continuă peste timp să se aplice încă și să reprezinte stigmatizare, expulzare, cădere și renegare ?
Păcatul doctrinar urmărește femeia peste secole ca o malformație, ca o imperfecțiune fatală, ca un blstem. Femeia a uitat, a vrut să uite sau s-a agățat de uitare ca unic remediu. Nici astăzi femeia nu cunoaște povestea ei. Astăzi cînd îi este cald, când are drepturi, când poaste spune nu, femeia preferă să tacă ! A preferat să uite povestea nașterii ei din evă, povestea ei de animal demonizat, povestea ei de entitate inferioară supusă bărbatului, povestea ei despre rolul de ajutor creat pentru ființa stăpânitoare, femeia a ales să uite pentru că uitarea reprezenta unicul balsam cu care își putea tămăduit rănile. Exclusiv din uitare și din ignoranță, femeia a avut capacitatea divină de a iubi bărbatul cu doctrina lui evoluționistă, cu doctrina lui teologică și cu obsesiile lui rasiale.
Da ! Suntem diferiți ca rasă deși, suntem din aluatul lutesc al începutului. Suntem atât de diferiți încât o femeie, în decurusul vieții sale, elimină prin menstruație sângele a 65 de bărbați. 65 de bărbați trăiesc în trupul femeii într-o viață și tot ce bărbații au creat s-a constituit într-o ideologie îndreptată exclusivamente îndreptată împotriva femeii. Femeile din care ei se nasc, femeile din care toți bărbații de pe pământ s-au născut, au devenit obiectul structural al doctrinei teologice care opune binele, reprezentat de bărbat, răului, reprezentat de femeie.
Este inuman ca acum, când ciocanul de tortură teologic din Malleus Maleficarum nu reprezintă decât un studiu de caz despre dezinformare, prejudecăți instituționalizate și isterie doctrinar colectivă a vremii, este inuman ca acum când proiectul Janei Euler din Museum Ludwing dărâmă structurile de putere și stereotipurile de gen care își au rădăcinile în perioadele istorice conduse abuziv de bărbatul confundat cu un dumnezeu imaginar îndreptat împotriva propriei creații, este inuman ca acum când inchiziția a devenit o amintire istorică a unei realități psihotic-masculine criminale îndereptate împotriva femeii, este inuman ca acum când cel mai infam tratat din istoria umnității a exprimat ura profundă a bărbatului față de femeie și incapacitatea lui de a-i atribui valorile inestimabile ale puterii creatoare, este inuman ca acum după secole în care femeia a fost neîndreptățită, exclusă, marginalizată, abuzată, pedepsită, acum, în era modernă, în era libertății, în era spirituală, un bărbat să continue marșul psihotic al înjosirii femeii, al criticării ei, al așezării ei în schema teologică a ierarhiei doctrinare !
Este bolnăvicios să îți permiți acum, când informația și cultura sunt accesibile la o secundă, să-ți permiți să înlănțuiești femeia în aceeași concepție bisericeacă din care cu secole în urmă a ieșit pe porțile ei doar moartă. … femeia arsă pe rug, femeia torturaă, femeia demonizată, femeia pedepsită de păcat, femeia neprimită în altar, femeia violată, femeia jignită, femeia abuzată fizic în marele sân al familiei, femeia fără drept de vot, femeia neîmproprietărită, femeia stigmatizată de doctrine, femeia neinstituționalizată, femeia furată de atributele feminine, femeia prostită de iluzia masculului îndumezeit, femeia furată de calități, de aptitudini, de sfințire, de robe și de zeitate, femeia furată de atributul creator…
Vrei acum tu, bărbate, să impui o doctrină de supunere, de respect făță de mascul, de ascultare, de fidelitate, de loc ierarhic ! Femeia trebuie să-și cunoască locul în fața bărbatului, nu-i așa? Bărbatul este rege iar femeia este un animal care trebuie să sufere pentru nesocotința poruncii divine.
Vrei tu, bărbatule, să impui femeii o anumită atitudine ? Tu critici acum atitudinea femeii ? Bărbatule, întoarce-te în timp și privește cu ochii larga deschiși care a fost parcursul relațional al femeii cu bărbatul !
Privește cu ochii larg deschiși la trecutul istoric al femeii. Privește acolo și gândește. Ascultă urletul femeii, un urlet străvechi cât facerea de vechi care te cheamă și te obligă la reflectare. Gândește ! Gândește-te cum să vindeci femeia și cum, prin iubirea ta, să o purifici de toată mizeria pe care prin fusta ta bisericească și prin ura ta conflctual-sexuală, prin inconștiența ta și prin prostia ta genetică, a distrus-o, a rupt-o în mii de bucăți de lacrimi, de sânge și de disperare. Gândește și simte ! Vindecarea femeii este unica ta preocupare, bărbate ! Mergi în pustie și privește cerul cu ochii larg deschiși ! Ești un muritor îmbâcsit de obscurantismul doctrinar al unei ideologii care în timp ce a distrus femeia, a distrus Terra. Prin distrugerea femeii ai distrus Mama Pământ și ea, cu certitudine, vinovată de vreun pact cu diavolul tău din pantalonii croiți până la cer !