Nu există în istorie un bărbat care să fi denaturat conceptul de femeie din esența lui proprie. Bărbatul a calomniat femeia prin rangul cu care castele l-au indrituit. Vorbim despre casta doctrinară desprinsă din Roma care se autointitula Cetatea extra Terra, întâia biserică de la Cer, Ynridi Otia. Diminuarea femeii este o consecință a transformării puterii de regn, rang și regie într-o geopolitică dogmatică instituită de bărbat ca pre-Otia, ca regalitate în sânul dinastiilor totalitariste impuse de Brahma și limbajul lui de fecundare a cerului.
În cultura geților dăinuie cosmogonia mithotica, drum de îndrumare și înhăruire, despre Ler Împărat și Împărăteasa Lara. Legenda definește creația ca principiu metempsihotic lexorum legiuit ca împreunare a Focului Veșnic cu Umbra sa de Trup. Ler și Lara nu sunt concepte distincte ci exclusiv distinctibile ca principii imuabile ale Enta-elemului universic.
Dacă științele modernis au separat conceptele și inseparabilul principiu elementar al Unic-vesului este pentru că s-au instituit ținuturile ideologice ca Sracia, Tracia și Dracia și regnorul de aciuare s-a segmentat în regate. Personajul eponim Oestra, Zeița angajată de la cer să glasuiasca stelelor, a îngemănat principiile Cellum și Phamaenta într-o unică amrită, Uniunea fecundatoare partenogenesica a El și Ea.
Agatarsirea în spațiul sacral dyonisiac al carpatului înromânit a recunoscut rangul ca imuabil în Creație a principiului phamen, de suflet întrupat, principiu feminin zămislitor. Ca în Theosofia Orfica a lui Thales, APA ca primordialitate este creatoarea Soarelui ca masculinare, jong, ca urmaș. Pe măsură ce ideologiile s-au suprapus în sânul dinastiilor totalitariste, segmentarea a aruncat cele două principii, femini și masculin, în război. Lupta a înscris în zapaxul uman rana energiilor antagonice și Bărbatul a înțeles că trebuie să supună Femeia. Este tot ce el a înțeles și tot ce nu digeră acum după ce gura lui, degetul lui și inima lui s-au zămislit din pântecul nascatoarei. Este o cădere. Este căderea și mărul este unica lege a rațiunii sale.
Indiferent de argumentele pe care le-a însumat, de pregătirea lui intelectuală și de rangul social, denaturarea conceptului de femeie îl demascheaza și îl împuținează. Alunecând pe panta deprecierii ne urlă nouă, tuturora, că impotențialitatea lui a început și că în absența ei nu își găsește sensualitatea semnficantă în sfințire. Exclusiv acceptarea asfințirii îl va sfinți și, cum Soarele apune peste tot ce există, că vrea el, bărbatul, sau nu, magicul Soare va apune și peste femeie.