… zice un articol postat cu enfază și promovat la mare cinste de mințile luminate ale Erei Spirituale din România!
În articolul cu pricina, grotescul abundă prin concluzie iar concluzia vorbește despre tine. Și ceea ce rostește despre tine este: atâta timp cât bunica ta a avut un singur bărbat iar tu ai mai mulți, ce zic eu, ai avut extrem de mulți, nu poți fi decât o… înțelegeți voi despre ce este vorba. Cum au descoperit cei care semnează articolul câți bărbați ai avut tu, nu știu să-ți spun! Cert este că i-au numărat și au concluzionat că ești o femeie ușoară!
Ești trasă la răspundere, femeie, și nu oricum ci în liant generațional cu predecesoarea ta, cu care, vezi bine trebuie să te aliniezi pentru că altfel ești încadrată într-o anume categorie. Mitologic ești o lilithă, adică o femeie nesupusă care, spune legenda, a nesocotit bărbatul, pe Adam, și și-a creat propria lume. Dar să nu intrăm în cosmogonii pentru că nu despre mitologosul antropologizat și doctrinar era vorba. Era vorba despre cum, printr-un text elaborat și postat de oameni cu imagine, femeia din România mai poate fi discreditată, mai poate fi minimalizată, mai poate fi dezumanizată și astăzi… Încă nu s-a umplut paharul!
Incompetenții, lipsiți de preocupare reală, scormonesc în noroi după subiecte prin care să demonstreze sub forma unui profund agnosticism că imaginea este totul și atâta timp cât latri acolo unde latră toată haita ai parte și tu de o bucată din pradă. Întrebarea este: de ce un asemenea subiect? De ce pentru a mia oară în istorie tot femeia este cea care trebuie să se trateze? Răspunsul zace în Malleus Malificarum și în întreaga istorie doctrinizată dar este mult prea obositor și mult prea dificil să se deslușească esențialmente rădăcina conceptuală din care s-a născut asuprirea femeii. Din logicizarea sustratului ideologic al subiectului se naște o abordare de genul:
Istoria nu delimitează cu precizie momentul în care civilizația a începtut să-și venereze proprii torționari. Cert este că civilizația modernă se confruntă cu o atitudine infailibilă, atitudine denumită incompetență. Puterea absolută a incompetenței se definește prin descoperirea pe care omul social o realizează. Omul social al epocii moderne descoperă cu stupoare că nu are nevoie să gândească pentru a conduce, pentru a guverna sau pentru a fi lider de opinie. Tot ce are de întreprins omul modern este să vorbească. Și pe măsură ce vorbește, incompetentul observă că lipsa nihilistă și totalmente agnostică a esenței, a profundității gândirii devine un atu.
Mediocritatea omului modern se definește prin a afima ceea ce există deja. În societatea modernizată, mediocrii urcă în grad în timp ce oamenii inteligenți stagnează. Excelența este jenantă. Excelența presupune schimbarea sistemelor, a practicilor învechite și cere justificarea existenței ierarhiilor. Mediocrul există pentru a administra, pentru a conserva și nu pentru a trasforma și a metamorfoza. A conserva înseamnă putere perpetuă pentru cei care dețin deja puterea.
Femeia, un subiect care se reia la nesfârșit cu conotațiile intrinseci ale epocii și ale liderilor de opinie care fac legea mediatică, nu a reușit nici în epoca modernă să se ridice din blestemul care a învins-o și a aruncat-o pe ultima treaptă a umanității! Femeia este veriga slabă a umanității și devine automat veriga malefică prin strategiile spiritualității exacerbate, devine veriga stricată a societății masculin spiritualizate iar în timp digitalizat va deveni veriga nefolositoare a erei artificiale. De aceea ne-am spiritualizat, de aceea ne-am înălțat din condiția intramundană către zei, tocmai pentru ca de acolo, de pe piedestalul spiritesc, să dispunem de poziția prin care să murdărim femeia.
Femeia urăște femeia. Bărbatul urăște femeia. Femeia începe să se urască pe sine. Că femeia nu este Maria Fecioara este evident dar nici statutul de Marie Magdalenă nu mai este acceptat? Până și bunica ta a fost mai bună decât tine, femeie! Acesta este mesajul transmis către femeile de astăzi.
Bunica ta știa să tacă.
Bunica ta știa că bărbatul trebuie servit.
Bunica ta știa că bărbatul face legea.
Bunica ta știa toate acestea iar tu, cu toate cursurile tale de femintate, nu ești în stare să-ți accepți statutul. Ca femeie tu ești obligată să adopți statutul de femeie iar statutul de femeie este un concept care se formatează de 2000 de ani.
Femeile au suferit suficient blamul. Femeile suferă de 2000 de ani sub imaginea Mariei Magdalena. Femeile au fost judecate pentru atitudinea de Marie Magdalenă. Nu este suficient? Femeia a fost judecată deja pentru nesocotința ei, mai vrei și tu, Georgele, Ionele, Mototoale, Marcico, Sofronico, mari lideri și lidere de opinie, să judecați femeia? În ce calitate vă erijați în judecători?
Mecanismul ideologic al judecății de apoi, lăsați-l pe mâna legilor de dincolo! Dați drumul pietrelor din mâinile voastre mânjite de ură și susțineți-vă una pe cealaltă!
Cine suntem noi, românii? Care ne sunt rădăcinile și ce purtăm în sânge? Cum s-a format limba română? Care este misterul înscris în destinul unui popor pe cât de bogat pe atât de sărac? Ce se urmărește prin ocultarea istoriei poporului născut în patul sacru al carpatului?
Ceea ce numim astăzi istorie și cultură românescă, a început în urmă cu 14.000 de ani, scrie profesorul Grigore Albu Gral în însemnările sale. Traco-geto-dacii ca stămoși în strai de angă tracia, aveau Kagyo-Magya ca știință despre suflet și trup, adică un trecut strălucit prin activitatea în melegarul carpato-danubiano-pontic a înțeleptului atlant Rama și a discipolilor săi, ramaniții. După catastrofa atlantidă și destrămarea epocii zeilor, zeii din Atlantida s-au împărțit în trei ramuri:
prima ramură, Teotihuakano, a rămas în spaţiul Americii de astăzi, fiind separată prin Oceanul Atlantic – locul unde fusese Atlantida – de restul lumii,
a doua ramură, care îşi construise un arhipelag artificial considerată aristocrates, de la luarea în stăpânire a harurilor prin apartenenţa la Creaţie, adică un dublu Dumnezeu, denumită Deotijuakano și,
a treia ramură, constituită din consiliul de împăcare din împărăția atlantă, consiliu condus de Rama cel înțelept.
Strălucitul Rama, fiul atlantului Ramta, împreună cu discipolii săi și fiica sa Zalmaxi, au cutreierat Europa pănă în Carpați, patul carpilor, unde au fost alimăniți de populația abioilor, o populație de oameni viguroși care trăia pe meleagurile capatice încă de pe timpul Atlantidei. Rama a considerat abioii ca populație de regenerare și a propus o lucrare de probare a principalului instrument care a căzut în Atlantida, cuvântul. Astfel de la 11.393, în pământul românesc, se începe opera de probare care este în sine istoria poporului român.
Atlantida era o întreagă civilizaţie care și-a aflat începuturile în momentul în care omul dobândise o capacitate de gândire superioară, o tabularasa, în care se înscriau ca memorie experienţele concret-senzoriale. Atlantida începe Gondwana și se termină la anul 12.000 î.H. cu destrămarea epocii zeilor. Până la Atlantida a fost timpul Pangeea, ca vreme de abordare a întrupării reale a neviului în viu care continuă Geea ca preistorie a embrionării cursurilor vii cu strat zămislitor prin încadrarea în lucrarea plămadică. Până la Atlantis, omenirea traversează o perioadă de elaborare a lhunelor sau cuvintelor vii în eu-ul lomyn, dată Gondwana, de la născătoarea cu dublă viitură prin undă de curs a gândului. Gondwana era compusă din continent Ku al urmaşului însufleţit şi continentul Mu al urmaşului întrupat şi, în sfârşit, continentul Atlantida. Atlantida era un singur continent în care se cuprindea Americile de astăzi, Oceanul Atlantic și Europa, continent care se întindea pe o suprafață de 144.000 milioane km pătrați cu demonstrație numeno-numerică în monumetul sacru de la Sarmisegetuza.
Rama și fiica sa Zalmaxi au traversat Spania de astăzi, Franţa, Italia, Grecia, Peninsula Balcanică şi s-au așezat în acest melegar, răsadniţă, de la care se trag meleagurile carpato-danubiano-pontice. Cunoscută în mitologie ca mamă a tuturor tracilor, Zalmaxi se căsătoreşte cu căpetenia abioilor, Comoandrus sau folosul bărbătesc dobândit de la înfigătorul Co, pentru învlăguitorul Mo, altfel persoană de regenerare biologică. Prima problemă pentru care Rama caută rezolvare este regenerarea populaţiei de zei, ramaniții, sărăciți trupește și sufletește de conflictele dintre zeii bătrâni și zeii tineri. Conflictul mental al zeilor din Atlantida sau sărăcirea trupescă și sufletească a condus la satanizare. Prin satanizare se înțelege neputința calculatorului cerebral de a lucra în conformitate cu cuvântul. Ca atare, satanizarea conduce la destrămarea Epocii Zeilor care se continuă prin conflictul dintre bătrâni și tineri, dintre populațiile Deothijuakanul și populațiile Teothyhuakanul, conflict care a dus la distrugerea înțelepciunii campestre Draveda și implementarea doctrinei totalitariste, globalismul, realizat prin luarea în stăpânire a cerului.
Căsătoria lui Comoandrus cu Zalmaxi pune bazele populaţiei regenerate ramanito-abioi care se dezvoltă de la 11.393 până la 7888 ca remeţie, Remeţia fiind însăşi lucrarea lui Remus, aşezarea folosului pe lucruri, pe datele ontologice. De la 7888 până la 5041 apare romoşia, de unde-l avem pe Romulus, altfel împuternicirea, regenerarea lucrurilor prin consfinţire genetică a teoriei lui Rama. Din Zalmaxi și Comoandrus se nasc cele trei fiice, Gebeleys sau curgerea veșnică, Xemele sau însămânțarea și Bendis sau fecunditatea, cele trei zeițe sau ursitoare ale poporului român. Din Gebeleys se naște Zalmoxis, de stăpân peste zămislitor iar din Xemele se naște Dyonisos, zeul care duce la proliferare, zeul neamului Agathârs.
Istoria europeană se dezvoltă în jurul conceptului de român. Opera de probare a cuvântului viu este imprimată de kantra Komo pentru Homo și Homo pentru Om care reprezintă tot ce s-a întemeiat în Europa de la Rama până astăzi, realizată exclusiv printr-un Eu interior care va purta numele de romyn. Lucrarea lui Rama se dezvoltă în etape iar istoria de atunci încoace se numește Ramanyto-Romano-Înromânire.
În prima etapă, etapa ramanității, cuprinsă între anii 11.393 și 5041 î.H., se stabilesc coordonatele de verificare a cuvântului prin crearea Lotului martor iliro-galo-heladic și prin Lotul de probare latino-traco-german, în care se definesc perioada Remeției, în mitologie Remus și perioada Romoșiei, în mitologie Romulus. După etapa ramanității se desfășoară cea de a doua etapă în formarea poporului român, etapa romanității cuprinsă între anii 5041 î.H. și 1806 d.H. În acest interval de timp apare pentru prima dată numele de Tracia și se redactează concepția Kogayon iar după anul 1806 se trece la cea de a treia etapă în formarea poporului român, etapa Înromânirii sau Edentracia. Tot ceea ce a reușit Rama prin imixiunea ramanito-abioi este regenerarea biologică a spiței de înțelepți din Atlantida, este lucrarea de probare prin sarcină biologică a cuvântului viu, lucrare întregită de refacerea spirituală prin puterea Eu-lui sacru romyn. Propozițiile de probare a cuvântului viu sunt Y tios veresia, y lios veresia – Ție adevărul, celorlalți tovarășia în numele adevărului și Komo pentru Homo și Homo pentru Om.
Ocultarea s-a transformat în timp în incultură. Străinii denigrează femeia din spațiul sacru al Karpatului în timp ce măiestriții vomită culte ocultate pe toate orificiile în încercarea de a desrădăcina cunoașterea identitară și de a împlini geopolitic misiunea de amestecare a raselor. Poporul, amuțit, asistă la dezarmarea lui, împovărat de superstiția karmei, o pedeapsă pe care nu o înțelege dar pe care a adoptat-o din inerția tendențială a liderilor spiritualizați de propria lor incultură. Când nu-ți cunoști rădăcinile și nu-ți amintești trecutul, când capacitatea ta de vedere nu devine clar-vedere, tot ce-ți rămâne de făcut este să te frustrezi. Vexarea multiplică psihotic aberația până la punctul în care cel care nu știe, nu cunoaște, nu este îndrituit devine liderul de opinie al politicii totalitariste, politica de sclavagizare a neamurilor prin anularea tradiției și culturii strămoșești.
Limba este masacrată și tendențios utilizată pentru a arunca în spațiul virtual opoziția. La ce se opun? Nici ei nu știu. Ceva se simte în aer, ceva se intuiește pe cifratorul anului 2026. Etimologic, cuvântul sparge granițele convenționliste ale grămăticismului pentru a se dezlănțui. Când utilizezi cuvântul primit de la Kreație pentru a ucide femeia, glia, tradiția și rostirea, bumerangul se împlântă devastator în beregată exact acolo unde adverbialitatea mărului adamic s-a aciuat tendențios ca să te răstoarne de la putere. Dacă liderul nu înțelege că de la început cuvântul este viu și că fiind o vietate are fundament entital, cuvântul liderului devine armă de deznaționalizare și moarte. În timpul probării însă, cuvântul viu din genetica românului ars pe rugul inculturii se va da de trei ori peste cap și se va transforma într-o armă care va pierde pe oricine va încerca să-l deformeze, să-l dreseze sau să-l utilizeze în scopuri neapropriate. Străinii care au adoptat cuvântul viu românesc și care, cu o limbă ce nu le aparține, încearcă să ne denigreze femeia, țara, originea și neamurile, vor fi trăsniți de trădare. Tu, străinule, te-ai îmbogățit și te-ai vindecat utilizând limba română. Limba este prima femeie și tu cuvântezi din ea. Respect-o și descoper-o! Pune mâna și învață despre limba română, prima femeie creatoare de meleaguri și neamuri! Vei descoperi că slava este o lavră și că neamul slavonilor este traco-geto-dac ca unică rostire val-ahaia pentru s-lav. Discurul tău rănit de câine turbat este furba ce ne aduce blestemul furtului. Citește și învață să înțelegi, altfel, pe rugul vetrei anului 2026, vei simți înfrângerea cum niciodată în istoria umanității nu s-a întâmplat !
În sensualitatea originară a conceptului de numerologos, numărul derivă din nume. Tot ce nu s-a numit a căpătat un număr. Evident, numerologia este o știință care prinde putere! Pe măsură ce societatea s-a modernizat, oamenii au început să devină numere iar, din inerția tehnologică, numerologia a început să se aplice oamenilor ca citire a destinației.
Pentru sarmigeți, numerologia era Nomeragia. Citirea numerică realizată prin numeno-numerologia neamurilor din spațiul sacru al Karpatului ne relevă un adevăr legiferat de înțelegerea strategiei numerice. Pe cifratorul 1 pornit de la 1001 și până la 1999, structura metalingvistica direcționează realitatea monoteos.
Pe cifratorul pornit cu anul 2000, monoteosul devine entital codul neurolinvistic al dyo-iului de ca și cum realitatea unicizata prin Tatăl se eternalizeaza mater în Geea. Cauza și efectul, pe sensualitatea cifrei milenariste a mileniului 2, converg sinergic și inextricabil. Omul începe să observe că efectul este cauza în timp iar poarta cifrei 2 echilibrează conceptele tăușate pe cifra 1 a primului mileniu.
Simplificat, femeia se integrează în Kreație și se aliniază la drepturile sale de creatoare. Mileniul 2 așază bărbatul și femeia pe un piedestal pe care niciodată nu s-au întâlnit. Șaua pe care sunt înscăunați bărbatul și femeia conferă o demitizare, o dumirire, o revoltă. Femeia nu se mai poate susține constructiv din energia cifrei 1 care i-a adus supunere, opacitate, deposedare. Pe cifra 2, femeia s-a împuternicit cu libertate. Nu pentru că nu mai vrea să fie femeia supusă sau înțelegătoare, ci pentru că dyo-iul i-a activat dota. 1999 de ani femeia a fost ce credea bărbatul că trebuie să fie, lege creată pe forță fizică și putere instinctuala. Astăzi însă, legea 2 imputernicește deopotriva și femeia, ceea ce, pentru bărbat devine frustrant, covârșitor, inacceptabil.
Numerologic anul 2000 a așezat în echilibru cauza și efectul. Este singura structuralitate numerică din care mileniul următor se naște. Pe tabla Mnesarhia de înmulțire, orice număr înmulțit cu 1 rezultă numărul în sine. Pe cifra 1, totul astfel a fost singularitatea Tatălui în Creație. Pe cifra 2, un cifrator tehnologic al vremii, tabla de înmulțire este dublată. Perechile care se formatează pe înmulțirea cu 2 arată însoțirea și pluralitatea. Realitatea primordială este 2 ca 2 × 1 = 2 și nu 1 × 1 = 1. În tabla mnesarhică a cifrei 2, ambele energii sunt înscăunate. Astfel, femeia este ridicată la rangul pe care nu l-a avut niciodată. De pe această poziție, femeia privește, pentru prima dată în istorie, bărbatul. Și, din păcate, ceea ce vede nu se aliniază cu capacitățile ei de zămislitoare. Aceasta este viziunea actuală a femeii despre bărbat. Până acum l-a privit în singularitate, înscăunat, l-a privit de jos. Acum, pe cifra 2 îl privește de la același nivel! Femeia descoperă că bărbatul a fost ridicat de rang dar, el, în structuralitatea lui, nu este zămislitor. Femeia descoperă, în sfârșit, după 2000 de ani de suferință, de inchiziție, de supunere și de teamă, că bărbatul nu este decât un element din elementaritare dar nu elementaritatea însăși.
Peste 80% din suferința mentală a omului este auto-impusă sau/și este o consecință a degradării memoriei genetice.
Viața este un ciclu continuu de semnificații panteonice pe care planetele le activează/dezactivează prin activarea memeoriei ancestrale a omului. Gaius Musonius Rufus, filosof stoic roman de origine etruscă, profesorul lui Epictet, nu a prezervat texte scrise. Discursurile sale au fost conservate în Stobaeus, o antologie din secolul al V-lea conținând o serie de lucrări aparținând filosofilor greci, discursuri prezervate de filosofie naturală, dialectică, etică, politică și economie, antropogenie și astrologie, realizată de compilatorul Joannes Stobeus. Din Stobaeus, Gaius Musoniu Rufus glăsuiește anticipând decăderea mentală a omului din era modernă, maladia sa genetică și degradarea cerebrală.
Spiritualitatea este abandonarea realității. Spiritualitatea este o distracție eleborată care îndepărtează omul de ceea ce contează cu adevărat. Vorbesc despre spiritualitatea actuală, deposedată de sacralitatea gogiacă a ortosului și de structuralitatea taumaturgică a miraculosului. În punctul în care omul pierde lupta împotriva realității, se naște spiritualitatea. Spiritualizarea omului nu ar fi debutat decât la finalul erai industriale și începutul erai digitale. Era necesară o ideologie ca un pod de trecere spre o eră 9 și traversarea s-a realizat exclsiv prin intermediul mirajului irealității pe care spiritualitatea îl conservă în strucutrile sale. Epoca spirituală era o necesitate pentru instaurarea totalitarismului inteligenței artificiale. Tot ce s-a obținut, aritmetic mnesarhizat, lingvistic oximoronizat, medical prognostigat, filosofic existențializat, psihologic behaviorizat, istoric antropologizat sau religios dogmatizat, este spiritualizarea omului.
Capcana complexității moderne ne iluzionează prin căutarea disperată a validării exterioare. Întâlnirea omului modern cu el însuși a devenit imposibilă în realitate însă posibilă în contextul spiritualizant al abstractului și al virtualului. Omul spiritualist simte frica excluderii din turma socială, dezamăgirea otrui este resimțită ca o dramă în momentul în care privirea exterioară a celorlalți este dezaprobatoare. Performanța, înțeleasă în timpurile vechi ca o capacitate de a fi înțelept, logic, rațional, inovativ, autentic, singular, se definește în era modernă ca lupta și presiunea constante de a expune în public o viață interesantă demonstrată prin călătorii exotice, reușită profesională, relații perfecte, toate ca o consecință a îndivinării pe drumul spiritualizator al omului înzeit. Lupta complexității împotriva simplității nu a creat și nu va crea niciodată învingători. Este o strategie de înrobire a omului care trăiește din validarea celorlalți exprimată prin numărul de aprobări însumate pe rețelele sociale. Este virtualul cel care câștigă viață deposedându-ne de timpul vieții noastre, neprețuita constantă timp care ne definește ființa. Insatisfacția este o tară existențialistă a omului care se construiește funcție de modelul social de urmat. Era modernă răsare peste om luminând până spre profunditate vidul efemerității umane și lipsa sensului său existențialist. Un asemnea vid se umple cu abstractul emerjat din complexitatea unei vieți deposedate de legi, de moralitate, deposedate de natură și de incapacitatea omului de a gândi în conformitate cu natura sa umană. Era spirituală apare, nu ca un plan ocultist, ci ca o consecință a inculturii, ca o consecință a cercebralului deconcertat de procesul esențial de gândire. În era spirituală, omul spiritualizat, adică incultul deposedat de mineralul legic al gândirii, este promovat și exemplificat ca model de urmat pentru turmă. Omul complex, spiritualistul îndumnezeit până la excesul hranei, al informației, al abstractului, se definește căutător de sens existențial. Spiritualul caută sensul existenței însă fără niciun rost! Omul simplu nu este căutător. Natura intrinsecă cu care omul simplu este înobilat prin legea naturală îi trasează calea și, astfel, căutarea se anulează descoperind pacea interioară a acceptanței umane de tine. Spiritualitatea a creat atitudini mentale pe care omul le consideră indispensabile. În procesul de stimulare exacerbată a simțurilor, omul construiește drame inutile. Simplitatea vieții sălășluiește în observarea naturii, calea singulară pe care sunt presărate toate misterele existenței. Filosofia sărăcită de aplicabilitatea concretă a experienței nu reprezintă decât divertisment intelectual. Anxietatea este produsă de lipsa sensului din căutarea sensului. Peste 80% din suferința mentală a omului este auto-impusă sau/și este o consecință a degradării memoriei genetice.
Filosoful etrusc Musonius Rufus explică în Discursuri conceptul denumit practica suficientulu. Natura este suficientă sieși. Ea nu caută să întregească părți din sine. Ritmurile naturii sunt exprimate coerent prin ciclurile ei fără să existe o presiune produsă de o comparație exterioară impusă de o lege exterioară. În Natură, Legea este conținută. In extenso, presiunea erai moderne, presiunea de a fi un om de succes cu tot ce incumbă conceptul în sine, se construiește din piramidalismul exacerbat al sistemelor care au participat la zidirea societăților. Constructele piramidale, expuse educațional începând de la aprecierea-dezaprecierea studentului, trecând prin procesul de predare-învățare și finalizându-se cu cimentarea convingerilor pe care studentul le-a însușit drept cunoaștere, au născut oameni posedați de comportamente compulsive și sărăciți de curiozitatea experimențială a omului primar, a omului htonic. În era spirituală, autenticitatea este un rol interpretat pe scena societății, societate care s-a constituit exclusiv prin copiere și imitare. Sintagma Eu sunt iubire infinită, repetată de indivizii care s-au spiritualizat în numele cui și pentru ce, nici ei nu vor fi capabili să-și răsundă la întrebări, este o imitație lipsită de emanație cerebrală. A egala concetul cugetător eu sunt cu incomensurabilul abstract iubire infinită, în condițiile în care omul în ceea ce el este, evident este și materie, ne îndeamnă să prefigurăm o abstractizare a trupului și o uitare de tine ca o dulce moarte. Eu sunt iubire infinită este fuga, contrapunctată de originea barocă a lui Bach, de realitate. Întrebarea care se naște din conceptualizarea expusă se conturează: Cât de amară este viața dacă omul este într-o fugă permanentă spre abstractizarea ei?
To provide the best experiences, we use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Functional
Mereu activ
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.
