Pelinul (Artemisia absinthium) este o plantă perenă, aromată, ce face parte din familia Asteraceae sau Compositae, cunoscută mai mult ca familia crizantemei. Această plantă din specia Artemisia emană un miros puternic şi are un gust amar şi iute. Multe plante din familia Artemisia manifestă proprietăţi medicinale. Pelinul se înrudeşte cu o altă specie de pelin, Artemisia vulgaris, care are şi ea proprietăţi medicinale.
Cu toate că este originară din Europa, pelinul creşte uşor şi în alte climate, inclusiv în anumite zone din Asia, Africa, America de Sud şi Statele Unite. Pelinul creşte sălbatic în prezent în multe zone ale României, în special de-a lungul drumurilor. Artemisia absinthium este un tufiş care poate ajunge la o înălţime de aproape un metru. Are tulpini albe catifelate sau verzui-argintii, frunze galben-verzui, mătăsoase şi acoperite cu perişori mici şi flori de culoare galben deschis sau pal. Frunzele plantei conţin glande ce produc particule răşinoase ce depozitează un insecticid natural.
Celebritatea mondială a pelinului are legătură cu utilizarea sa în prepararea absintului, lichiorul preferat al artiștilor francezi din secolul al XIX-lea. Chiar şi în Biblie este menţionată o stea cu numele de Pelin.
Pelinul alb, cum i se mai spune datorită coloritului său, întâlnit aproape la tot pasul în satele româneşti, conţine un tezaur de principii active, dovedindu-şi eficienţa în tratarea a numeroase afecţiuni. În practica naturistă, încă din vechime, se utilizează frunzele şi vârfurile înflorite, când planta are un miros puternic aromat şi gust foarte amar.
Compuşii activi din punct de vedere biologic ai pelinului includ: acetylene, acidul ascorbic (vitamin C), azulene, flavonoide, lignine, acizi fenolici, lactone, tanine, tujona şi izotujona. In vremuri antice, in Egipt, pelinul era folosit ca plantă medicinală, în special pentru durerile anale şi infecţiile parazitare şi ca aditiv în vin. Proprietățile antiparazitare ale plantei sunt atribuie tujonei. Ulterior a fost preluat in medicina populară europeană pentru a induce naşterea. Pelinul, consumat sub formă de infuzie puternică, se foloseşte în Europa şi ca un leac amar pentru combaterea indigestiei. Pelinul a fost apreciat multă vreme pentru proprietățile sale antiinflamatorii și de ameliorare a durerii. De pildă, planta are capacitatea de a contribui la calmarea durerilor din osteoartrită, o afecțiune extrem de dureroasă a articulațiilor.
Pelinul are numeroase utilizări în medicina umană şi veterinară de la noi şi din alte ţări: excitant al secreţiilor gastrice, antiimflamator al mucoaselor gastro-intestinale, antihelminitic, antidiaretic, laxativ în hipotonie gastrică etc. Pelinul este folosit pentru eliminarea viermilor intestinali, în special a celor inelaţi şi a oxiurilor. Şi nu numai atât, studiile ştiinţifice arată că pelinul poate ucide şi celulele de cancer. Poate fi folosit şi în tratarea anorexiei, a insomniei, a anemiei, lipsei poftei de mâncare, flatulenţei, durerilor de stomac, icterului şi indigestiei. Pelinul este o plantă cu adevărat interesantă, însă chiar poate să ucidă paraziţii şi cancerul? Studiile spun că da, iar efectele medicinale pozitive nu întârzie să confirme acest lucru. Iată 7 dintre cele mai importante beneficii ale acestei plante minune a naturii:
Combate malaria Malaria este o boală gravă cauzată de un parazit, care se transmite prin muşcătura ţânţarilor infectaţi şi invadează celulele roşii ale sângelui. Artemisinina este un extract izolat din pelin care reacţionează la nivelul ridicat de fier din parazit, producând radicali liberi. Aceşti radicali liberi distrug apoi pereţii celulari ai parazitului malariei.
Omoară celulele canceroase Pelinul şi, mai ales, extractul de pelin, ucide celulele canceroase. Un studiu arată că un component al pelinului, artemesinina, poate ucide celulele de cancer la sân bogate în fier, în acelaşi fel în care omoară şi paraziţii de malarie. Celulele cancerului la sân au un nivel ridicat de fier. Când artemesinina simte aceste niveluri neobişnuit de ridicate de fier, distruge celulele canceroase fără să afecteze şi celulele sănătoase din jur. Acest lucru transformă planta într-o adevarată maşină de ucis care poate nimici 98% din celulele de cancer la sân în decurs de 16 ore!
Elimină paraziţii Paraziţii intestinali sunt organisme care trăiesc în intestinele umane (şi nu numai, pot migra în ţesuturi şi organe, inclusiv la creier) şi se hrănesc cu nutrienţii din alimentele pe care le consumăm. Infecţia cu oxiuri este una dintre cele mai frecvente infecţii parazitice şi se răspândeşte în mod direct de la om la om, prin intermediul ouălelor. Viermii inelaţi, sau nematodele, sunt alt tip de paraziţi care infestează intestinele umane. Oxiurii dau mâncărimi extreme în zona anală, în timp ce viermii inelaţi provoacă tuse, lipsa respiraţiei, dureri abdominale, greaţă şi diaree, sânge în scaun, pierderea în greutate şi prezenţa unui vierme în vomă sau în scaun. Pelinul este folosit pentru eliminarea viermilor intestinali, în special a celor inelaţi şi a oxiurilor. Frunzele şi rizomii de pe plantă conţin un ulei volatil care îndepărtează paraziţii intestinali. Datorită mirosului său accentuat, acest ulei inhibă dezvoltarea ouălelor şi larvelor şi împiedică apariţia agenţilor patogeni. Paraziţii nu sunt niciodată un lucru bun, însă din fericire pot fi tratati cu remedii naturale. Pelinul (Artemisia absinthium), nuca neagra (Juglans nigra) şi cuişoarele (Syzygium aromaticum) sunt folosite de obicei împreună pentru a combate o infecţie parazitică. Atunci când aceste trei ingrediente se folosesc împreună, pot afecta ciclul de viaţă al unui parazit.
Adjuvant în tratarea bolii lui Crohn În Germania, un studiu dublu-orb a analizat eficienţa unui amestec de plante ce conţinea o doză de 500 miligrame de pelin, în comparaţie cu un placebo, ambele administrate de trei ori pe zi timp de 10 săptămâni, unor 40 de pacienţi care sufereau de boala lui Crohn şi care foloseau deja o doză zilnică stabilă de steroizi. Doza iniţială stabilă de steroizi a fost menţinută până în săptămâna 2, după care s-a iniţiat un program de diminuare treptată a steroizilor, până în săptămâna 10, când toţi pacienţii au putut renunţa la steroizi. Cercetătorii au observat o îmbunătăţire progresivă a simptomelor de Crohn la 18 pacienţi (90%) dintre cei care au primit pelin, în ciuda reducerii cantităţii de steroizi. După opt săptămâni de tratament cu pelin, simptomele au intrat aproape în remisie completă la 13 (65 %) pacienţi din acest grup, comparativ cu cei din grupul care a primit placebo. Această remisie a durat până la terminarea perioadei de observaţie, adică 20 de săptămâni (12 săptămâni mai târziu), iar suplimentarea cu steroizi nu a mai fost necesară. Rezultatele au fost impresionante şi au arătat că pelinul poate reduce sau elimina nevoia de steroizi la bolnavii de boala lui Crohn. În plus, rezultatele arată că pelinul are efecte pozitive asupra dispoziţiei şi a calităţii vieţii, ceea ce nu se obţine cu alte medicamente folosite în tratarea bolii lui Crohn.
Proprietăţi antimicrobiene şi antifungice Studiile in vitro au arătat că uleiurile esenţiale ale pelinului au activitate antimicrobiană. Cercetări publicate în “Revista de chimie alimentară şi agricultură” au arătat că uleiul de pelin manifestă o activitate antimicrobiană de spectru larg contra mai multor tulpini de bacterii, printre care şi E. coli şi salmonella. Pe lângă bacterii, pelinul poate ucide şi ciuperci parazitice. Uleiul esenţial distilat din părţile aeriene ale plantei Artemisia absinthium a împiedicat dezvoltarea unui spectru larg de ciuperci (11, mai exact). Uleiul esenţial de pelin a demonstrat şi proprietăţi antioxidante în timpul testării. Un alt studiu publicat în “Planta Medica” a arătat că uleiul de A. absinthium a oprit dezvoltarea ciupercii Candida albicans. Acesta este cel mai comun tip de infecţie micotică prezent în gură, tractul intestinal şi vagin, şi poate afecta pielea şi alte membrane mucoase. Candida albicans declanşeaza o serie întreagă de simptome nedorite.
Tratează leucoreea, afecţiunile cutanate şi afecţiunile genitale Această plantă ameliorează efectele neplăcute ale infecţiilor genitale, dar le şi tratează, oprind astfel hemoragiile interne.
Tratează diareea si dizenteria Fie că este vorba despre o afecţiune infecţioasă sau neinfecţioasă, aceasta poate fi tratata cu ajutorul acestei plante. Datorită substanţelor cu efect astringent din compoziţia acesteia se realizează normalizarea tranzitului. Pelinul este o plantă medicinală ce joacă un rol eficient în eliminarea apei şi combate deshidratarea şi demineralizarea organismului.
Pelinul se poate utiliza sub formă de ceai, tinctură, ulei esenţial sau cataplasmă. Cataplasmele pot fi folosite pentru tratarea iritaţiilor şi curăţarea pielii.
Tinctura de pelin se poate folosi ca atare sau diluată în apă, atât extern cât şi intern. Aplicată extern, poate fi de ajutor în igiena intimă, pentru a ameliora anumite probleme din zona genitală, în normalizarea secreţiilor seboreice de la nivelul scalpului şi al părului, în lupta pentru prevenirea inflamaţiilor şi a infecţiilor. Intern, poate fi utilizată ca adjuvant în afecţiuni osoase, precum osteoporoza, în deparazitare, în afecţiuni de natură reumatismală, în tulburările specifice menopauzei, în astenie şi oboseală cronică. Pelinul ce creşte în solul bogat în cupru şi alte metale rare unice în lume, al dealurilor însorite din Apusenii de poveste, ne răsfaţă cu o compoziţie suculentă în principii active antiparazitare, antimicrobiene şi antifungice ceea ce îl face ideal pentru tratarea intestinelor noastre, locul de unde începe procesul de reîntinerire!
Nuca neagră este fructul arborelui Juglans Nigra. Indienii care trăiau pe teritoriul Americii de Nord, habitatul natural al arborelui, numeau nucul negru “elixirul vieții” și îl foloseau atât pentru tratarea cât și pentru prevenirea bolilor comune la acea vreme, în special cele infecțioase.
Nuca neagră a fost folosita de grecii antici, de romani si de civilizații orientale ca tonic natural care ajută la menținerea unui tract digestiv curat și sănătos.
Nucile negre sunt celebre pentru aroma lor îndrăzneață și profilul nutrițional impresionant. Ele conțin 15-20% proteine și aminoacizi esențiali. Cum organismul uman nu poate sintetiza acești aminoacizi, nuca neagră constituie o sursă naturală excelentă de a-i obține.
Nuca neagră este o sursă bogată de vitamine și minerale și poate îmbunătăți starea generală a corpului uman prin normalizarea funcționării tuturor organelor și sistemelor interne. Compușii antioxidanti și antibacterieni din învelișurile lor exterioare, sau coji, îi fac utili pentru tratarea naturală a infecțiilor parazitare și bacteriene.
Cea mai importantă substanță activă a nucului negru este juglonul. Acesta normalizează activitatea intestinului, acţionând ca un laxativ uşor în cazul constipaţiilor. Este eficient împotriva bacteriilor, fungilor şi helminţilor.
Încă din antichitate Hipocrate îl folosea pentru eliminarea viermilor intestinali. Cercetătorii au demostrat faptul că juglonul are proprietăți fungicide împotriva Candidei albicans, antiparazitare, eliminând Fasciolopsis Buskii cel care determină apariția diverselor forme de cancer, Giardoza, Oxiuraza, Ascaridioza, Teniaza, Chist Hidatic, iar agenții antitumorali din coaja de nuc negru sunt utili cu precădere în tratamentul cancerului intestinal.
Există cel puțin 1000 de specii de organisme parazitare care pot trăi în organismul uman și nu se limitează doar la tractul intestinal. Unii dintre aceștia se localizează în ficat, Cryptococcus gatti invadează plămânii, sistemul nervos, țesutul moale, ganglionii limfatici și articulațiile.
Flavonoidele asigură proprietăţi antioxidante şi spasmolitice, relaxând totodată musculatura netedă.
Acidul linolenic participă activ la scăderea celulelor grase şi reducerea colesterolului de densitate joasă, care este una din cauzele apariţiei aterosclerozei şi degenerescenţei grase a ficatului. Acidul linolenic este foarte important pentru organismul uman întrucât intră în compoziţia membranelor celulare, fibrelor nervoase şi retinei. Nu se sintetizează în organismul uman şi de aceea aportul său poate proveni doar dintr-o nutriţie corectă.
Cojile de nucă neagră sunt bogate în taninuri – compuși cu proprietăți antibacteriene. Taninurile din nucile negre au efecte antibacteriene împotriva, de exemplu, Listeria, Salmonella și E. coli – bacterii care provoacă în mod obișnuit boli de origine alimentară.
De ce se recomandă nuca neagră sub formă de tinctură? Diferența între nuca neagră sub formă de pastilă și nuca neagră sub formă de tinctură este reprezentată de faptul că alcoolul din tinctură este prelucrat de ficat și pancreas conducând la deparazitarea lor. Deparazitarea ficatului și pancreasului în special de parazitul Fasciolopsis buskii, responsabil de fazele canceroase, este absolut esențială.
Datorită acestor considerente, Tinctura de Nucă Neagră din Apuseniii de Poveste… are o calitate unică de netăgăduit, este cuprică. Cuprul este esențial în lupta cu fierul, responsabil de oxidare. Tinctura de Nucă Neagră din Apuseniii de Poveste… nu se comercializează ci este oferită ca elixir acelora care mai păstrează conștiința bogăției naturale. Tinctura de Nucă Neagră din Apuseniii de poveste…este obținută din nucă neagră din Munții Apuseni și alcool preparat după legea strămoșească, obținut din fructele bogate în cupru din Munții Metaliferi.
Țuica cuprică este o băutură tradițională românească din Apuseniii de poveste obținută prin fermentarea prunelor. Fabricarea în condiții de casă implică multă grijă și atenție la detalii pentru a obține un rezultat conform așteptărilor, astfel încât, calitatea acestui produs să îndeplinească proprietățile unui elixir.
Pentru obținerea vinului ars elixiric ardelenesc, așa cum este numit de moți în Apuseni, noi îngrijim prunii, iar toamna culegem fructele cu picătura, cum se spune, adică, doar ce pică pe jos. Dacă prunele ar fi scuturate cu prăjina, ar cădea şi cele necoapte, iar randamentul la cazan nu ar fi cel scontat. Cu cât este pruna mai coaptă şi mai dulce, cu atât ţuica va ieşi mai tare şi mai bună.
Prunele sunt puse la fermentat în putini unde sunt lăsate cel puţin două luni. Ne dăm seama când borhotul e gata de pus în cazan după modul cum se desprinde de pe marginile putineiului şi formează o „căciulă“ enzimatică deasupra. După fermentare, borhotul este bătut bine, amestecat și pregătit pentru cazanul de preparare a țuicii. Dăm drumul la foc iute şi ţinem cazanul din cupru cu capacul desfăcut, amestecând treptat. Când borhotul devine călduţ punem capacul cazanului, montăm conductele prin care vor circula vaporii de ţuică şi pregătim răcitorul în care apa trebuie să fie rece. Toată marginea trebuie acoperită cu apă ca nu cumva să răsufle cazanul pe undeva și toată tăria ţuicii să se ducă pe apa sâmbetei iar munca noastră să fie irosită!
Din momentul în care am pus capacul la cazan, lăsăm focul mai domol (urmărind ca termometrul care este montat pe capac să nu depășească 80 – 85 grade), fiindcă există riscul ca borhotul să ajungă pe conducte sau produsul să curgă prea repede şi să compromită producţia. Pe principiul vaselor comunicante, în 10-15 minute vaporii de ţuică, odată ajunşi în zona răcitorului, condensează sau colapsează cum spune Ramtha în Școala Iluminării, iar pe ţeava lui începe să curgă ţuiculiţa cuprică. Pentru a evita afumarea ţuicii si prinderea borhotului de fund, cazanul noastru este prevăzut cu învârtitor, astfel încât, noi amestecăm borhotul pe toată perioada fierberii. Păstrăm țuica cuprică în cele mai bune condiţii, în pivniţă, în butoaie din lemn de dud, pentru a obține o culoare galben-pai, așa cum era rochia personajului feminin din comedia Revizorul de Nikolai Gogol. Cu cât ţuica e mai veche, cu atât devine mai bună şi mai tare, fiindcă butoiul mai trage din apă de-a lungul vremii.
Servim distinșii oaspeți cu acest miraculos elixir natural și îl folosim la prepararea tincturilor magice din Apusenii de poveste. A, iertare! Am uitat să scriu ce era mai important. Apuseniii sunt o platformă imensă de cupru, unicul metal cu proprietăți antisarcopeneice, mai exact, cuprul este Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
În consecință, tincturile preparate cu țuica cuprică sunt elixire pentru viață lungă și sănătate.
Cunoașterea, mistificată și expusă dogmatic de minți care au trasat contingențe și care au redus absența timpului la o personificare Enta elem, îl lumitează pe Dumnezeu la infinit. În religii, în spiritualități și doctrine, dumnezeul este limitat la incomensurabila infinitate. Eu sunt iubire infinită este o expresie reductoare care demonstrează că omul se identifică divinului și exprimă divinul prin ochiul său dimensional limitativ. Când Dumnezeu este infinit, este infinit prin ochiul ființei umane pentru care infinitul definește ceea ce omul nu este capabil să cuprindă. Dumnezeu este infinit exclusiv când este definit de om. În realitate, omul nu știe cum este dumenzeul. De asemenea, omul nu știe nici cum este infinitul, eternul sau nimicul. În asemenea condiții, omul condiționează dumenezeul la propria limită, o mărginire pe care o abstractizează și, din abstractizare în abstractizare, are senzația că i-a conferit divinului cel mai înalt rang, pentru că infinitul este cel mai înalt rang conferit dumnezeului. Însă, este Dumnezeu infinit ? Și numindu-l pe Dumnezeu infinit, omul l-a aflat sau, prin infinizare, l-a aruncat din ochiul său într-o dimensiune intangibilă, incomensurabilă, incomprehensibilă, abstracul ? Deci, numindu-l infinit, omul l-a abstractizat pe Dumnezeu ceea ce nu înseamnă că l-a și definit. În adevăr, omul a creat abstractul pentru a-l defini pe dumnezeul său sau este abstractul un concept pe care omul nu l-a deslușit? Este abstractul unicul mod de a-l înțelege pe Dumnezeu sau dumnezeul s-a născut din abstract ? În esență, cum s-a născut abstractul ? Întinzând abstractizarea dincolo de materie, nu descoperim altceva decât aberația. Ce este aberația în abstract și care sunt repercursiunile asupra integrității mentale a individului modern ?
Ynxologikum elaborată taumaturgic și structurată non multa, sed multum, exprimă conceptual divinul în el însuși. Ynxologikum plasează dumnezeul inclusiv în ceea ce este, dincolo de imaginea omului despre Dumnezeu. În afara lui Dumezeu, din perspectivă conceptual-ynxologică, este Dumnezeu în el însuși. Se conturează astfel conceptele de Taină și Daină, cum, de altfel, se creează conceptele de dimensiune și timensiune. Dimensiunea comportă timp, ca secundă, zi, veac, epocă, perioadă, eră, eon și infinit. Timensiunea îl comportă pe Dumezeu în el însuși dincolo de conceptele tempo-spațiale cu care omul definște indefinitul. În timensiune, dumenzeul este absența timpului, un concept de neconceput pentru om. Încercând să definescă indefinitul, omul îl îngrădește conceptual pe Dumezeu la imaginea sa umană. Din îngrădire se naște abstractul ca traducere a necunoscutului. Este un paradox faptul că omul, eternul muritor, lucrează conceptual cu structuri lingvistice ale timpului și spațiului nelimitate, eternalizate, nemuritoare ! Ce îl determină pe om să-l cunoască pe Dumnezeu și, deopotrivă, infinitul ? Este Dumnezeu o creație umană conceptuală, un mod uman de a se extinde dincolo de ceea ce omul cunoaște ? Este abstractul o creație umană, un cod neuro-lingvistic născut de om din setea de a atinge stelele sau este o ideologie izvorâtă din vanitas vanitatum omnia vanitas de stăpânire a omului de către om ?
Dincolo de abstract în sensul opus materiei, este aberația. Dacă abstractul se structurează prin coborârea de la conținut la sferă se obține timpul și spațiul din care se formează materia denumită. Dacă însă abstractul urcă în sensul de minus zero se obține mulțimea vidă a lui zero, adică locul sau locii ceea ce se denumește abstractul abstractului. Prin abstractizarea abstractului cu sensul de virtualizare a virtualului, etapele creației se întorc pe unicul drum, absența timpului. În absența timpului nu există existența iar abstractul care se definește prin comparație cu materia nu are devenire, este însuși dumnezeul. Se pare că aberația în abstract a condus la destrămarea epocii zeilor și la scufundarea Atlantidei. Să înțelegem că istoria se repetă și că înaintașii noștri s-au confruntat și ei cu o epocă supranumită spirituală sau au încercat cum, de altfel, omul modern încearcă, să devină dumnezei ? Este abstractul, este virtualul codexul numeric de definire a necunoscutului și definirea necunoscututlui este numele dumenzeului ? În esență expresia Eu creez realitatea este o aberație în abstract înțeleasă ca încălcare a legilor creației sau, dialectic analizat ca sofism, este anularea dumenezeului. Eu creez realitatea este un model de ignorațio elenchi care îi smulge dumnezeului creația și îl deposedează de caracterul structural unic, de unicitatea sa, de însingurarea sa, unica sa natură. Dumnezeul este creator exclusiv prin/din/în singurătate, unicitate deslușită din el însuși din care în modul absolut se creează potențialități ca timp, spațiu, materie. Dumenezeul creează exclusiv din el însuți în absența timpului, în absența spațiului, în absența materiei. Și singurul loc care îl conține pe Dumnezeu și tot ceea ce se extinde în creație, este el însuși. De aceea, odată cu apariția timpului, spațiului și materiei, deci a creației, dumnezeul nu mai există tocmai pentru că el este timp, spațiu, materie, deci creație. Când dumnezeul a creat, a creat pentru că exista nimic, nimic în afara sa, nimic mai mult decât el însuși. Era unica voce care răsuna în el însuși. Era unic pentru că era singur în el însuși. Însă, din moment ce dumnezeul a scindat în creație și s-au creat potențiale de timp, spațiu, materie, dumnezeul a dipărut iar dispariția sa este exprimată ca zero. Dacă un individ care este rezultatul creației rostește Eu creez realitatea este ca și cum se declară dublul dumnezeu. Este o creație de realitate peste Kreație, Kreație care se caracterizează ca unică. Din această cauză profesorul Grigore Albu Gral denumește creatorii de realități « a patra generație de sataniști », conturându-se imaginea completă a răului fundamental ca stăpânire prin apartenență la creație, adică dublul lui Dumnezeu. Epuizându-se calea de a progresa neurolingvistic, genetic a debutat căderea trupească și sufletească, depreciere exprimată prin mitul originar al creațeie – teama divinității, pomul veșniciei. Omul nu este mai mult decât creația ca gramatică a timpului verbal structurat în universul stereotiapal al cerebralului. Codul neurolingvistic uman a atins gradul maxim de degenerare iar aberația în abstract se dovedește o malformație a genei umane. Maladiile au împânzit ființa până la punctul în care pruncul care se naște este bolnav. Omul a abstractizat viața depățind linia orizontului și, astfel, pierzându-se în vastitatea universică. Omul, o ființă exclusiv temporală, conștientă de contingențele existenței sale efemere, a trasat un început și un sfârșit ca dinmensiune intramundan cognoscibilă timpului, structurând conceptual alegorii ale absenței timpului sau ale timpului inert prin mitologos, antropologii și biblii. Prin abstractizare, omul a rămas fără de cale. A devenit căutător de cale deși kalea din vo-kale i-a fost trasată prin creație ca unică. Chiar și Universul în vastitatea lui este unic-vers pe kale ca Lactee. Totul, Universul și firul de iarbă, are o cale, numai omul rătăcește în căutare. Ce caută omul în condițiile în care kalea este Legea Kreației ? Omul caută să distrugă creația și să se declare dumenzeu în condițiile în care creația este un potențial din absența timpului. Prin lex-icum, omului i-a fost trasată legea codului neurolingvistic, ca lexorum (lege) moștenită de la zămislire ca lexic în fonogenetica sa. În condițiile în care Creația este pentru că este unică în unic-vers și reală ca materialitate din vitualitate, ce urmărește omul prin crearea realității ? Omul nu poate fi mai mult decât lumea care l-a creat ceea ce se exprimă ca 22 miliarde conexiuni neuronale, 22 miliarde de conexiuni în codul neurolingvistic al programului cerebral al oamenilor. Ce depășește eonul numeno-numeric de limbaj este rătăcire ideologică în abstract. Satanizarea nu a apărut dintr-o gândire religioasă ci este creație dublată de creație, un cod neurolingvistic eronat care se extinde prin secătuirea izvorului de biolumină care asigură cuvântul însuflețit. Este abstractul o maladie ? Cumva, pe măsură ce ne identificăm cu concepte abstracte, devenim din ce în ce mai bolnavi ? Suntem în războiul ideologic al abstractului ?
Ai fost învățat că sufletul este cu mult mai important decât trupul. Dacă sufletul este un concept abstract iar trupul, constituit din 99% molecule de apă ca vid este material, nu cumva ai pierdut pe drumul căutării, rațiunea ? Trupul este vid. Deci, și trupul este, conceptual vorbind, un abstract. Așadar, cine te-a învățat să desconsideri trupul în favoarea sufletului și să creezi o luptă între tine și tine ? Răspunsul este aprioric: ideologia ca dublu la Kreație. Interesul tău nu este să te pierzi în vastitatea abstracizării așa cum s-a întâmplat cu civilizația atlantă, ci să te întregești particulă cu particulă din trecutul istoric care te definește. Știu că ești în căutarea identității, a destinului și a împlinirii de sine, și mai știu că timpul te presează. Știu că ai devenit dependent de un mod de viață, de un mod de gândire, de un mod de a judeca lucrurile ! Cu toate acestea, timpul pe care îl vei petrece studiind ynxologic va lucra exclusiv pentru tine, comasând cunoaștere de mii de ani și multiple domenii euristice de cercetare. Ți-ar fi necesare vieți pentru a realiza o expertiză de o asemenea anvergură și generații de evoluție cerebral pentru a sintetiza informații și pentru a creea rețelele neuronale necesare decodificării zapaxurilor planetare. De aceea, clipa care va trece studiint Ynxologikum va fi iconică, etern incomensurabilă, va fi o clipă expandată până la epoca zeilor atlanți și mai adânc, în Nymuria!
Istoria nu delimitează cu precizie momentul în care civilizația a începtut să-și venereze proprii torționari. Cert este că civilizația modernă se confruntă cu o atitudine infailibilă, atitudine denumită incompetență. Puterea absolută a incompetenței se definește prin descoperirea pe care omul social o realizează. Omul social al epocii moderne descoperă cu stupoare că nu are nevoie să gândească pentru a conduce, a guverna sau a fi lider. Tot ce are de întreprins omul modern este să vorbească. Și, pe măsură ce vorbește, incompetentul observă că lipsa nihilistă și totalmente agnostică a esenței, a profundității gândirii devine un atu. Friedrich Wilhelm Nietzsche, născut în 1844, apolinicul și dionisicul Nietzsche, observă individul și afirmă despre el: omul exagerează, deformează și minte constant. In extenso, era modernă este era minciunii, este era exagerării și a deformării realității. Argumentul este îngrijorător și real, este observabil și cuantificabil. Însă există și un tip special de minciună, minciuna patologică sau pseudologia. Mitomanul este micinosul compulsiv care crede în propria minciună cu puterea credinței. El nu este viclean ci pur și simplu incapabil să diferențieze realitatea de fantezie.
Care este mecanismul prin care o societate ajunge să venereze ceea ce l-a distrus? Societatea modernă este societatea care ridică la putere absolută propria sa mediocritate. Ultimul stadiu al prostiei nu este individual. Stadiul final este sistemic, colectiv și ireversibil. Sistemul modern funcționează în conformitate cu paradoxalul concept: incompetența este mult mai sigură decât excelența. Omul veritabil analizează, sintetizează, logicizează, raționează, compară, procedee strict individuale, amenințând ierarhiile stabilite și acumulându-și cunoașterea din propria experință concret senzorială în timp ce omul de mijloc, urmează. Supunerea omului de mijloc se observă din faptul că întrebările lui nu sfidează prin inteligența și puterea lor. Mediocritatea omului mediu se definește prin a afima ceea ce există deja. În societatea modernizată, mediocrii urcă în grad în timp ce oamenii inteligenți stagnează. Excelența este jenantă. Excelența presupune schimbarea sistemelor, a practicilor învechite și cere justificarea existenței ierarhiilor. Medicrul există pentru a administra, pentru a conserva și nu pentru a trasforma și a metamorfoza. A conserva înseamnă putere perpetuă pentru cei care dețin deja puterea.
Istoria capitalismului modern este istoria monetizării mediocrității. Exclusiv cei care nu se identifică prin capacități intelectuale sunt racolați de sisteme. Este o selecție derwiniană inversă prin care nu supraviețuiesc cei apți, cei înzestrați cu capacități cerebrale deosebite ci cei domesticiți. Filosoful german Arthur Schopenhauer, creatorul teorie voinței primatului expusă în concepte gnostice după modelul idealismului transcedental al lui Immanuel Kant în lucrarea Lumea ca voință și reprezentare, afirmă: inteligența mediocră operează pe bază de concept, inteligența superioară operează bazându-se pe intuiție. Însă, sistemul nu recompensează intuiția ca memorie genetică ci conformismul pentru că ceea ce se caută prin intermediul politicii sistemului nu este profunditatea ci ascultarea, obedianța. Astfel, selecția naturală a instituțiilor umane este realizată prin metoda darwinismului inversat. Ascensiunea mediocrului nu este o coincidență. Că mediocrul mitoman se numește politician sau spiritualist, cert este că individul stagnant este consecința ingineriei sociale perfecte, într-atât de minuțios organizată încât este inobservabilă. Mediocrul este inofensiv. El nu amenință sistemul pentru că este incapabil să observe propria incapacitate. Mediocrul nu va resimți niciodată umilința admisiunii că este incompetent. Mediocrul, la stadiul ultim al incompetenței sale, este o turmă socială. În turma spiritualității, incompetența socială este denumită înțelepciune populară, unde poporul, mânat de o reprezentare abstractizată a omului rațional, alege și culege rodul putrezit al educației dogmatice. Apariția epocii spirituale este o politică, politică realizabilă exclusiv pe masele de oameni deposedate de capacitatea de analiză critică. Un principiu pervertibil se naște din afirmația: liderul societății modernizate, mediocre, nu va guverna prin rațiune ci prin emoție. Deci, spiritualitatea este o strategie de guvernare pentru că în spiritualitate instrumentul principal este emoția. Pentru a guverna prin emoție este necesar ca populația să fie din ce în ce mai emotivă și din ce în ce mai irațională. Liderul va adopta o strategie care presupune reducerea și simplificarea complexității problemelor. Pentru rezolvarea problemelor este necesară o analiză multifactorială, indiferent că este vorba de o problemă economică, geopolitică sau ecologică. Probleme sunt reduse la narațini primitive de genul: bine – rău sau noi contra lor, dușmani fantasmagorici care apar de pretudindeni și dictează soarta umanității. Simplificarea este strategia care se decortifică prin înțelegerea: cu cât narațiunea este mai simplă cu atât ea cere un efort mai mic gândire, cu cât investirea în procesul de gândire este mai mică cu atât este mai plauzibilă și cu cât este mai plauzibilă cu atât este credibilă.
Filosoful de origine germană Dietrich Bonhoeffer explică: stupiditatea nu se depășește decât prin acțiune, niciodată prin argument. De aceea, liberul arbitru despre care omul spirtual se agață cu disperare și lipsă profundă de rușine, nu prezintă decât imaginea exclusivă a individului incapabil de a acționa. Omul spiritual se ascunde în spatele conceptului de liber arbitru, un concept care a fost atribuit lui Dumnezeu pentru a-l absovi de includerea răului în creație.
Scună: Dacă Dumnezeu este creatorul a tot sau este totul, categoric este creatorul răului cu reprezentantul său Satan. Momentul crucial se conturează: în momentul în care stupiditatea devine o putere intituțională este imposibil de combătut cu argumente raționale deoarece argumentele presupun o populație capabilă de a le înțelege, de a le recepta. Când populația a fost deliberat dezinformată, niciun argument nu penetrează dincolo de credințe, de dogme, de hypnagogica educație.
Populația confundă incompetența cu sinceritatea, cu autenticitatea. Liderul incapabil de a structura un argument complex este interpretat ca nesofisticat. Stupiditatea ridicată la rangul de instituție creează sisteme educative care descurajează gândirea critică precum mass-media care recompensează senzaționalismul sau politica ce răsplătește loialitatea în defavoarea competențelor. Se creează un cerc vicios. Dar cel mai periculos în ecuația analizată nu este idiotul ajuns la putere, lumea a avut dintotdeauna idioți, ci entuziasmul colectiv, celebrarea în masă a servituții, adorația voluntară, este o parapsihologie în înțelegerea conceptelor care transcend politica! Este un confort descifrat prin anularea necesității de a crește, de a evolua, de a depăși, de a se depăși. Individul de astăzi se identifică, din nefericire, cu liderul mediocru, cu sistemul mediocru. Confortul individului modern rezidă în lipsa confruntării, a luptei, a acținii. Omul modern se identifică evident cu liderul care gândește ca el, care vorbește ca el, care reflectă cu exactitate propriul nivel de comprehensiune. Astfel, individul nu simte necesitatea de a crește sau de a-și adresa întrebări despre validitatea conceptelor sau a principiilor enunțate de liderul respectiv. Tot ceea ce omul de astăzi are de făcut este să se plieze pe figura de putere a liderului, concept denumit simplu identificare, indiferent de natura domeniului social în care liderul activează. Omul nu admiră neapărat pe cel care este genial, ci pe cel care îi reflectă nivelul de cunoaștere și comprehensiune. Omul admiră pe cel care este ca el și urăște pe cel care este superior sau diferit. Cel care îi validează propria mediocritate devine lider pentru individul modern. Este un mecanism de apărare masiv, un mecanism de supraviețuire într-o societate îmbolnăvită de dogme și educație irelevantă. În condițiile enunțate, societatea de confort și de consum, va proiecta propria mediocritate prin admirație, adorare și iubire asupra liderului care reflectă propria mediocritate, o mediocritate instituționalizată și, prin urmare, validă. Este o strategie de depăși, de a evita confruntarea cu propria mediocritate. Liderul politic, spiritual sau instituțional va valida incompetența maselor transformând-o într-o forță. Este mult mai simplu ca populațiile să adore un idiot carismatic decât să-și reconsidere incompetențele și să acționeze în direcția de cercetare, de acțiune, de înțelegere. Cu cât masele sunt înțelese și acceptate în mediocritatea lor cu atât liderul se înrădăcinează. În erele precedente omul se caracteriza printr-o credință naivă ca inversiunea sistematică de valori. În era modernă, ignoranța devine un simbol al autenticității, incompetența este interpretată ca o lipsă de pretenții. Când stupiditatea devine un semn de apartenență, meritocrația moare, ea este inversată. Competenții încep să fie persecutați continu, inteligența este ridiculizată, individul care chestionează este catalogat ca un trădător, astfel competența încetează de a fi un avantaj evolutiv. Cei mai de seamă cercetători sunt excluși din sistem iar în locul care li se cuvenea se instalează guru-s, maeștri ascensionați, politicieni carsmatici, academicieni dezinformați, umbre efemere ale unei ere încețoșate.
To provide the best experiences, we use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Functional
Mereu activ
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.
